Fiecare ochi
Are în el
Puțin Dumnezeu.
Măcar seara,
Când genele sunt obosite
Și tot zâmbesc
În contact cu un alt ochi
De suflet.
Fiecare suflet
Are în el
Câte o scânteie.
Luminează-n temporalitate,
Când se sting stelele
Și e nevoie
De-o lumină proaspătă
Regenerabilă.
Până și Dumnezeu
Are în el
Puțin om.
Trăiește veșnic
Peste ochii noștri
Și separă binele
De rău,
Iubind.
Admirabilă poezie!
Multumesc din suflet!