Când viața se împarte
La doi
Vorbim la plural
Despre o singură persoană:
Noi.
Când sufletul se-nmulțește
Cu unul
Nu ne găsim sfârșitul
Într-un singur om:
Partea mea de om
Nu respiră fără a ta.
Ne lipim sufletul
Perfect
Pe forma celuilalt
Suflet.
Când iubirea se-ntinde
Pe altă
Iubire,
Eul se adaptează
La greutatea împărtățită.
Noi
Crește într-un eu
Complet,
În care jumătățile
Nu-și mai găsesc
Conturul
Unde odată
A fost
O limită.
Superb!
Multumesc mult:)
Foarte frumos, bine-venit si bine-primit! Multumim!
Multumirile sunt din partea mea:) Ca inca ma cititi!
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
pfaaaaaaiaaaiaaai
:*
Ce frumos, ce frumos!!!
:D:)