Întunericul
E-un răsărit prelung
Pe care se adună
Oameni pierduți.
La umbra lor,
Luminile se sinucid
De surpriză.
Târziu,
Când oamenii pierduți
Își caută sufletul,
Pe fiecare speranță
Se lipește câte-o stea,
Definitiv.
Fiecare răsărit
E un cumul de stele
Năucite-n speranță.
Ura
E-o iubire strivită
Pe care se pironesc
Oameni scăzuți.
Sub aripa lor,
Sentimentele se sting
De așteptare.
Apoi,
Când oamenii scăzuți
Își caută sufletul,
Pe fiecare încercare
Se aprinde câte-o flacără,
Infinită.
Fiecare ură
E-o tolbă de iubiri
Defecte-n fabricație.
http://www.youtube.com/watch?v=cEplGZ_M7s8
Nu cautarea este insa problema, ci motivatia din spatele ei. Majoritatea cauta sufletul pereche in speranta ca, o data cu el, li se vor implini nevoile legate de siguranta, iubire si implinirea viselor. De fapt, in felul asta, nu ne cautam un partener ci pe cineva asupra caruia sa proiectam neimplinirile si nevoile noastre si pe care sa-l facem responsabil de ele.
Cautarea intotdeauna are un motiv. Solutia nu e niciodata in celalalt, atata timp cat interiorul nu e in pace deja. Iubirea se imparte, nu se proiecteaza total intr-o singura persoana. Dar cautarea despre care vorbesc eu e si personala. Nu ma refer neaparat la cautarea de oameni. E cautarea pacii…