Mi-e muza singulară.
Când s-o adun,
Se strânge după păr:
Breton,
Cu urmă de șuviță verde,
Și se alintă-n palme:
Crede
Că, dacă văd
Un păr hazliu
Cu fire calme,
Îmi piere chefu-n literă-
Pustiu
Și gându-n vorbă
Solidară.

Mi-e muza speriată.
Când s-o chem,
Se strânge-n inimă
Ca-n ghem,
Cu nodu-n gât de revedere,
Și se ascunde-n poartă
Și-n părere –
Că dacă simt
O inimă-zurlie,
În fire deșirată,
Îmi piere miza de cuvânt
Și trece noaptea
Cenzurată.

0

0