Vindem copilării netrăite

1006200_442027799229936_1468485829_n
Tălpile-s crestate
De pietre și praf.
Copilăria și-a luat
Ghiozdanul
La plimbare
Și-și târâie adidașii
Prin iarbă.
Nu se sperie
De oamenii muribunzi
Din drum.
Unii sunt de-a dreptul
Galbeni
De așteptare
Și
Carne în care a putrezit
Sufletul.
Alții sunt roșii:
Le colcăie sângele
În vene
Și le crește sufletul
Prin piele,
Închis
Și fierbinte,
De soare arzând
Neputințe.
Preferații ei
Sunt oamenii albi.
Au gândul alb
Și
Poți să-i scrii pe curat,
Fără ciornă.
Dacă îi greșești,
Se șterg cu un burete simplu
De intenție sinceră
Și bunătate,
Până renasc,
Vii
Din alți oameni
Albi.

Buzele-s arse
De soarele-n sălcii.
Copilăria și-a strâns
Bătrânețea
În spinare.
O curăță migălos
Și-i iartă din riduri
Când plânge.
Nu se mai teme
De chipurile cărunte
Din oglindă.
Unele plâng
Obraji adânciți –
Pe fiecare rid
Numeri o luptă
Câștigată.
Altele râd
Amintiri crescute –
Fiecare iubire
Are culoare mai puternică
Când trece.
Iar altele
Tac
Dureri, obstacole și
Suflete
Pe care n-au știut
Să le pipăie
Cu mâinile deschise
Și
Au expirat
Pe marginea sinelui
Schizoid
De polemici
Fără
Alegere.

Copilăria
Își vinde bătrânețea
La tarabe.

 

11 thoughts on “Vindem copilării netrăite

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *