Tălpile-s crestate
De pietre și praf.
Copilăria și-a luat
Ghiozdanul
La plimbare
Și-și târâie adidașii
Prin iarbă.
Nu se sperie
De oamenii muribunzi
Din drum.
Unii sunt de-a dreptul
Galbeni
De așteptare
Și
Carne în care a putrezit
Sufletul.
Alții sunt roșii:
Le colcăie sângele
În vene
Și le crește sufletul
Prin piele,
Închis
Și fierbinte,
De soare arzând
Neputințe.
Preferații ei
Sunt oamenii albi.
Au gândul alb
Și
Poți să-i scrii pe curat,
Fără ciornă.
Dacă îi greșești,
Se șterg cu un burete simplu
De intenție sinceră
Și bunătate,
Până renasc,
Vii
Din alți oameni
Albi.
Buzele-s arse
De soarele-n sălcii.
Copilăria și-a strâns
Bătrânețea
În spinare.
O curăță migălos
Și-i iartă din riduri
Când plânge.
Nu se mai teme
De chipurile cărunte
Din oglindă.
Unele plâng
Obraji adânciți –
Pe fiecare rid
Numeri o luptă
Câștigată.
Altele râd
Amintiri crescute –
Fiecare iubire
Are culoare mai puternică
Când trece.
Iar altele
Tac
Dureri, obstacole și
Suflete
Pe care n-au știut
Să le pipăie
Cu mâinile deschise
Și
Au expirat
Pe marginea sinelui
Schizoid
De polemici
Fără
Alegere.
Copilăria
Își vinde bătrânețea
La tarabe.
Esti o comoara de poeme 😉
Multumesc:)! Inca mai incerc.
Frumos….
Multumesc din suflet. Si…bine ai venit:)!
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
Nu ti-ai facut planuri pentru vara asta?! Atunci venim la tine sa ne faci gratar si sa dai de baut! Blogul tau a fot nominalizat la A Bouquet of Three Awards. Felicitari!http://ierisiastazi.wordpress.com/2013/07/09/virtualul-si-realul/
De gratar ma ocup eu, dar vii tu cu vinul din mica ta crama:) Multumesc mult!
Alb, roze sau rosu?
Roze:)
S-a facut!
😀