Nu știu de ce
Nu mai spun
Când vorbesc
Și nu ascult
Când aud.
Nu știu de ce
Nu mai cred
Când sper,
Nu mai merg
Când pășesc,
Și nu mai aștept
Când stau.
Nu știu de ce
Nu mai privesc
Și nu mai simt
Când văd,
Nu mai dăruiesc
Când dau,
Nu mai scriu,
Când aștern.
Nu știu de ce
Nu mai urc,
Când escaladez,
Nu mai râd
Când m-amuz
Și nu mai dorm
Când adorm.
Nu știu de ce
Nu mai pot,
Când adaug,
Nu mai lupt
Când ajung,
Nu mai vreau,
Când am.
Nu știu de ce
Nu mai iubesc
Când balansez
Și nu mai cresc,
Atunci când mă scriu.
Nu știu de ce
Nu mai trăiesc
Dimineața,
Când nu visez.
Poate că a trecut
Mult timp,
Fără filtru
Prin mine.
Poate Dumnezeu
Nu mai crede
În mine,
Câteodată.
Oh!
Minunat!
Felicitari! 🙂
Multumesc din suflet:)! Ma bucura fiecare revenire a ta. Esti prima, de fiecare data.
Ma bucur sa aud asta, sincer!
O sa revin de fiecare data, pentru ca-mi place enorm de mult felul tau de-a scrie. 🙂
Multumesc mult:)!