Oamenii sunt,

Evident,

Niște jumătăți

Aruncate de-a valma

Dintr-un nor.

În timp,

Jumătățile

Își întregesc

Sufletul scindat,

Își cizelează rănile

Despărțiturii

Și

Își trăiesc,

Firesc,

Propria incosistență.

Nu contenesc,

Însă,

Niciodată

Să-și caute

Absolutul

În jumătatea prescrisă.

Oamenii au

Tălpile roase –

Își caută la nesfârșit

Jumătatea absentă.

Unele jumătăți

Mor

Pe drum,

Astfel că,

Numărul de jumătăți

Rămase

Ne e niciodată

Par.

Oamenii sunt

Evident,

Niște jumătăți

Aruncate de-a valma

Dintr-un nor.