De câți oameni
E nevoie
Ca să schimbi
Un suflet?
Nu e niciodată
Nevoie
De alt om
În afară de tine.
PS: Omul frumos
Se construiește,
Întotdeauna,
Dinăuntru.
De aceea,
Când schimbarea
Se cere
Din afară,
Se diluează,
De fiecare dată,
Până ajunge
Înăuntru.
Uneori
Dar foarte rar
Un alt suflet
Frământă alt suflet
Și din toată frământarea
Se aleg fie două suflete amestecate
Fie un suflet împletit
Fiindcă
Dumnezeu a încurcat potirele
Când a turnat suflete
În trupuri
Iar trupurile
S-au zvârcolit
Să-și găsească
Sufletul care nu poate fi găsit
Sau pe cel care să le împlinească
Apoi
E deja noapte
Și trupurile se culcă pe saltele de pământ
Iar sufletele în baldachinele cerului
E noapte bună
Și alte două suflete se pregătesc de bună dimineața
Bob, esti iremediabil poet:)
Dar, stii, framantarea sufletului cuiva, tot din interior se face… Asa cred.
Dar trebuie ca un altul sa-i sufle toata nelinistea asta, ca o tandra adiere de vara sau ca un crivat turbat. 🙂
Asa e:) numai ca e nevoie sa se accepte nelinistea. Acceptarea tot interioara e…
Întotdeauna e nevoie de apă și pământ, fie pentru a crește rod, fie pentru a amesteca noroi 🙂
Asta asa e:) Nu se poate singur.
a cedat gabi :))
ca un gentleman adevarat
Bine zis ca:))