N-am buza plină,
Pe obraji
Îmi cresc simțiri înviorate.
Aș vrea ca visele de azi
Să-mi curgă-n chip mai cizelate
Iar genele să-mi cânte mate
Peste vină.

N-am ochii verzi
Iar pe sprânceană
Îmi cresc noi riduri prinse-n gând.
Aș vrea ca stavila, umană,
Să-mi pună piedică la rând
Doar firelor albind din când
În când.

N-am chipul fin:
Din pielea albă
Mă dor din pori anii pierduți,
Aș vrea ca orele din salbă
Să șteargă martorii crescuți
În riduri- oamenii, cam mulți
Din chin.

Nu-s om frumos:
Pe părul cârn
Am buclele pierdute-n haos,
Aș vrea să-mi prind sufletul spân
Să-mi vindec drumul de repaos:
În păr să-mi las vântu-n adaos
Până mă doare viața-n sân
Din os.

0

0