Pentru fiecare cuvânt

Pe care îl spui,

Există unul

Pe care îl „taci”,

Simplu.

Lumea e un conglomerat

În echilibru

De cuvinte

Și

Tăceri,

În amestec.

Uneori,

Cuvintele exudă

De conținut,

Se scaldă în litere

Prea multe,

Până ce

Tăcerile se-ascund.

Alteori,

Tăcerile luptă,

Avid,

Până acoperă cuvintele.

Însă, cele mai puternice

Tăceri

Sunt cele care erau,

La origini,

Cuvinte

Și care,

De prea multă așteptare,

S-au cimentat

În liniște.

Când echilibrul se pierde,

Murim:

De prea multe cuvinte,

Prea multe tăceri.