Copiii,
Înainte să se nască,
Știu să zboare.
Le place să privească
Oameni
De sus de tot,
Numărând zilele
Până-și vor primi
Trupurile în care să crească
Suflete,
Pe cadranul timpului,
Până la
Desăvârșire.
Copiii,
Când se nasc,
Exersează minuni
Pe zâmbete.
Le place că
Privirea e liberă
De neputințe
Și clipesc
Albastru,
Împrăștiind iubire
Și tot sensul
Pe care atât de des
Îl pierzi
Nezâmbind.
Copiii,
Când se nasc,
Știu să trăiască
Frumusețea,
Fără să învețe.
De cele mai multe ori,
Lucrurile pe care,
Uiți să le înveți,
Și le trăiești
Fără copie,
Personal,
Sunt autentice,
Pure,
Ca primul sărut,
Pe obraz.
Copiii
Se nasc
Minuni.
Fiecare minune
Pe care refuzi
Să o vezi
E un pas
Înapoi
Spre nedesăvârșire.
PS: Sunt mătușă!:) E așa frumos în lume!
Foarte frumoase versurile!
Si felicitari pentru versuri dar si pentru nepotica! 🙂
Multumesc mult de tot:D Sunt incantata ca-s matusa:P
N-ai cum sa nu fi 🙂
Copiii inainte de a se naste iti asculta tremurul emotiei si-ti alinta gandul cu atingerea.
Si dupa ce se nasc, te construiesc mai frumos ca om:) Asa se vede din exterior, cel putin.