N-am înțeles
Niciodată
De ce lumea
Nu e rotundă,
Când privești –
Ca retina,
Ca ochiul curbat pe sub pleoapă,
Ca pământul.
Privim în linii drepte:
Perpective pătrate.
Ne blochează unghiul
Idealul:
O viață rotundă,
În care să nu te înghesuie
Colțurile
Când trăiești. Continue reading →

0

0