Știi de ce nu vezi
La distanță?
Pentru că n-ai învățat
Încă
Să privești
De aproape.
Ne aruncăm
Buzduganul
Mult mai departe
Decât putem trăi
Și
Ne plângem că
Urmele pașilor
Nu se mai văd.
Pentru că sărim
Etape
Și ne rătăcim
În alegeri. Continue reading
Monthly Archives: September 2013
Odihnă
Mă opresc puțin.
Am scris prea mult despre ochi.
Când încerc să
Le aranjez genele
În cuvinte,
Se închid.
N-au loc să clipească
De litere
Și gânduri. Continue reading
Imagini
Să-ți imaginezi
Nu înseamnă să nu știi
Ce înseamnă
Realitatea.
Pentru atât de multe suflete
Ceea ce nu se vede
Nu există
Încât
Lumea se pierde
În recunoașterea
Palpabilului,
La nesfârșit… Continue reading
Ruptura
Câteodată mă rup.
Când plec,
Partea ruptă
Rămâne pe loc,
Îndrăgostită de trecuturi.
N-am înțeles niciodată
Oamenii care nu știu
Să conjuge timpul
La prezent.
Se încăpățânează
Să conjuge viața
La trecut
Și viitor,
Cu pretenții de înțelepciune
Și de clarviziune. Continue reading
Când nu cresc, scad
Pentru că nu mai știam
Să cresc,
Am început să scad.
Cu fiecare pas,
Mă apropiam mai tare
De pământ.
Se micșorau privirile:
Din oameni,
Vedeam bucăți mici.
Unghiul îmi scăzuse,
Odată cu ochii.
Scădeau buzele:
Cuvintele nu mai ieșeau
Întregi,
Se scindau
Pe silabe,
Pe litere,
Pe tăceri. Continue reading
Coraline
Are mâinile albe și firave, cu pielea subțire și gesturile scurte. Când râde, mâinile îi tremură iar pleoapele i se închid, cu genele lipite de marginea ochilor, în lacrimi subtile de bună dispoziție. Când ne întâlnim, își leagănă mâinile în emoție și le strânge în jurul meu, sincer, simplu, ca un copil agățat de gâtul mamei, în dor perpetuu. Un om surprins și cald, pe care nu vrei să-l împarți, chiar dacă nu îți dă vreodată senzația că ar fi departe.
Mâinile. Mi-au plăcut întotdeauna degetele ei. Când eram mici, le analizam invidios, prefăcându-mă că-i citesc în palmă. Are pielea albă și fină iar unghiile, deși scurte, sunt finisate perfect, cu siguranța unei linii trasate pe o foaie, fără niciun ajutor din trusa de geometrie. Dar, nu sunt niciodată lungi, pentru că: „n-am talent”, mi-o taie simplu, cu ochii aiurea, când o întreb, și-și întinde degetele spre mine, cerșind o manichiură simplă, cu lac mat și un masaj neserios în palmă.
Azi ne revedem, după o pauză de luni kilometric asortate dorului. Ochi albaștri, obraji albi și aceleași mâini firave, ascunzând vinișoare străvezii, în gesturi scurte. În aeroport, pe bagajul de cală deja cules de pe banda rulantă, o așteaptă o cutie roșie, din lista de idei de cadouri preferată, și un bilețel scris caligrafic: „Pentru mâini de prințesă, un cadou pe măsură”.
O urmăresc dintr-un colț inaccesibil al camerei de așteptare, cu zâmbetul întors emotiv pe partea dreaptă a buzelor. Știu că nu îi plac surprizele. De ziua ei, rochia cu floricele galbene și negre, deși croită după ultima modă, nu-i stilizau umerii mici, iar mulțumirea, deși sinceră, ascundea în spatele ochilor un regret clar de irosire-n timp și fonduri. Pretențiile ei erau, întotdeauna, justificate, dar nu acopereau niciodată nevoia mea de a fi prezentă, surprinzător, în preajma ei, de a-i hrăni orgoliul și sentimentele de soră mai mare. Continue reading
Măi!
Măi, ce mică e lumea!
Cât o cameră strânsă,
Cu miros de cozonac
Și acasă.
Din două priviri,
Una are ochi cunoscuți.
Zâmbesc sub sprâncene,
Strălucind amintiri. Continue reading
Nu spun
Nu spun.
Pentru că unele cuvinte
Se spun o singură dată.
Dacă le repeți,
Nu mai sunt
Aceleași cuvinte,
Ci litere întoarse
După un model
Deja consumat. Continue reading
Știrea de la ora 5
Cu două ore în urmă
Pe Calea Victoriei
Două zâmbete s-au ciocnit
Mortal,
Fără șanse de
Recuperare.
Au sângerat tristețile,
Cocoșate de impact,
Neputințele,
Adunate în priviri exersate,
Au plâns trecuturile,
De încercări eșuate,
De spleen
Și
De iubiri micșorate,
Stereotipic,
Pe un singur suflet.
S-au desprins măștile
Trasate perfect
Peste obraji
Și au murit
Pe asfalt,
În pași de trecători
Neatenți.
Cu două ore în urmă
Pe calea Victoriei
Două zâmbete s-au ciocnit
Irecuperabil,
Redundant,
Până au crescut
Într-un singur
Zâmbet,
Într-o singură
Persoană,
Într-o singură
Iubire.
http://www.youtube.com/watch?v=_QsDuaQI2Pg
Contradicții
Nu știu de ce
Oamenii care spun
Că sunt buni
Nu sunt buni,
Oamenii care spun
Că sunt răi,
Nu sunt răi
Iar oamenii care spun
Prea des,
Că iubesc,
Iubesc puțin de tot,
Cam cât un bob
De muștar,
Pe care vor să-l justifice
Prin cuvinte. Continue reading