Rețetă cu Varză și Roșie:

Se ia o Roșie Montană bogată în zăcăminte de aur, argint, titan, arseniu, vanadiu și alte asemenea resurse scumpe. Până a ajunge la ingredientele amestecului, se anulează orice urmă de om stabilit în proprietăție zonei (dintotdeauna „ale statului”, chiar dacă nu legal), pentru a exista siguranța exilării victimelor colaterale din ale procesului. Când se reușește exproprierea tuturor sufletelor, se lucrează bine la materialele necesare rețetei de succes „internațional”: construirea de facilități de exploatare și producție și asigurarea unei cantități esențiale de cianuri, care să amortizeze orice altă încercare de a se opune curentului salvării Roșiei din rețeta tradițională de varză românească.

Gustul unic al rețetei este dat de ingredientul magic al cianurilor pe metru pătrat de Roșie. Cu miros subtil de migdală, cianurile otrăvesc doar trupul oricum sortit morții al omului de rând, nu și capacitatea lui sufletească. Chiar dacă drepturile omului sunt, vizibil, încălcate, atât prin anularea dreptului la proprietate, cât și prin alienarea sănătății locuitorilor zonei (transportul, și mânuirea subtanței în galerii deschise nu prezintă altceva decât „pericol” public și distrugerea potențialului natural și turistic al locului), cianurile sunt „vitale” în extragerea tonelor de aur și argint, ingrediente de bază în rețeta non-umană propusă.

Pentru a evita acțiunile opozante în distrugerea locului și a vieții actualilor locatari, rețeta trebuie transformată în lege, pe cât posibil democrată, pentru că numele e întotdeauna mai important decât conținutul, chiar dacă cele două sunt vizibil contrastante:

„– Exploatarea minereurilor auro-argentifere propusă de Societatea comercială „Roşia Montană Gold Corporation” – S.A. („RMGC” sau „Titularul Licenţei de exploatare”) în perimetrul minier Roşia Montană, judeţul Alba, definit în Licenţa de concesiune pentru exploatare nr. 47/1999 („Licenţa de exploatare”), se supune regimului juridic instituit de Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi prevederilor prezentei legi şi este de utilitate publică şi de interes public naţional deosebit. ”

Succesul rețetei este recunoscut la nivel istoric, fiind evident efectul rapid al cianurilor în metodele de gazare din perioada nazistă. Deși cantitățile anterior folosite erau, în mod vizibil, mai mari, trebuie să recunoaștem că utilizarea unei cantități mai mici pe o perioadă îndelungată are un efect aproape similar. În acest mod, rețeta este, cu siguranță, unică și de succes la nivel actual în societatea română.

Varza se adaugă ceva mai târziu, când toate ingredientele de mai sus sunt deja mixate în compoziție păstoasă de politic, social și legislativ, într-o decizie vădit „democratică”. Anularea media din proces este, cu siguranță, o metodă „benefică” național, întrucât rețeta își păstrează secretele ingredientelor și ale gustului doar pentru cei „inițiați”.

Deși bănoasă, mai ales la nivel internațional, rețeta este atacată acum de „bucătari” democrați cu capul pe umeri, care propun, în contrabalansare, o rețetă mult mai umană. Zeci de mii de tineri se adună în stradă, vociferând drepturi la opinie și decizie. Rețeta revoluției crește, în mod vizibil, de la o zi la alta, și se dedică scopului de a salva Roșia de varză. Gusturile nu se amestecă, în democrație. Drepturile sunt drepturi, oamenii sunt oameni, România e a românilor! Puțin câte puțin, dreptul de a fi român canalizează rețeta denaturată spre umanitate. Se vrea o șansă de a decide nu în locul nostru, ci cu noi. Așa o spune și un slogan desenat pe o pancartă în piața Universității, cu haz de necaz: „Nu faceți din Roșia Montană varză!”

0

0