Nu știu de ce
Oamenii care spun
Că sunt buni
Nu sunt buni,
Oamenii care spun
Că sunt răi,
Nu sunt răi
Iar oamenii care spun
Prea des,
Că iubesc,
Iubesc puțin de tot,
Cam cât un bob
De muștar,
Pe care vor să-l justifice
Prin cuvinte.
Nu știu de ce
Oamenii sinceri
Nu se vând
La kilogram de suflet.
În schimb,
Se vând măști frumoase,
Colorate,
Îmbrăcate în sfințenie
Și credibilitate.
Ieftin!
Pentru că sinceritatea e,
De prea mult timp,
Un lux deloc necesar
Nemuririi.
„Doar câte suflete
Mai cred
Azi
În mortalitate?”
Numai eu sunt rau de bun 😀
Nu-i rau:))
Da nici bine 😀
Spune-mi te rog, in Romania stai?
Da:) Pe aici.
Credeam ca esti pe vreun virf de plai 🙂
Sunt. La etajull 2 din 6:)
Ce bine…M-am linsitit 😛
Exista vreun motiv de neliniste?:)
Pai ce ma faceam daca stateai la 77? :)…
Doua numere ale perfectiunii reunite. N-ar fi fost rau…
Hm…zici tu…? Mi-era teama ca ai fi fost prea “transcendenta” 🙂
Si for the record, perfectiunea ma cam sperie.
Spun eu, omul eternelor greseli 😀
7 e numarul perfectiunii in Africa, din cate imi amintesc dintr-o lectura veche.
Si… perfectiunea exista ca idee, nu ca intruchipare:)
A..am uitat sa-ti zic:
Eu sunt “perfect” si ca intruchipare :))
La idei stau mai prost ;))
:)))
Minor detaliu. L-as fi perceput si fara mentionare:))
La mine e invers.
:)) I am not so sure about that 😉
Da ce…pina la urma intruchipam si noi ideile cum putem…:)
Multumesc ptr dialogul din seara asta.
Vise inalte iti doresc.
Somn usor:) Multumesc si eu!