Cu două ore în urmă
Pe Calea Victoriei
Două zâmbete s-au ciocnit
Mortal,
Fără șanse de
Recuperare.
Au sângerat tristețile,
Cocoșate de impact,
Neputințele,
Adunate în priviri exersate,
Au plâns trecuturile,
De încercări eșuate,
De spleen
Și
De iubiri micșorate,
Stereotipic,
Pe un singur suflet.
S-au desprins măștile
Trasate perfect
Peste obraji
Și au murit
Pe asfalt,
În pași de trecători
Neatenți.
Cu două ore în urmă
Pe calea Victoriei
Două zâmbete s-au ciocnit
Irecuperabil,
Redundant,
Până au crescut
Într-un singur
Zâmbet,
Într-o singură
Persoană,
Într-o singură
Iubire.
http://www.youtube.com/watch?v=_QsDuaQI2Pg
Mai exista asa ceva…? 🙁
Stirile de la ora 5 sunt o traditie nationala. Cum sa nu mai fie?:)
la ora trei… zambetul ma purta pe alte meleaguri… departe de Calea Victoriei…
stirea de la ora cinci, insa… ma cucerit… facandu-ma sa simt dor nespus, de Calea Victoriei…
:)De ne-ar cuceri toate stirile de la ora 5:)
Foarte frumos ce scrii, pacat ca la strile de la ora 5 se uita inca multa lume.
Asa e…
Nu numai că se uită dar se hrănesc cu aşa ceva.E dureros, strigător la cer.