Măi, ce mică e lumea!
Cât o cameră strânsă,
Cu miros de cozonac
Și acasă.
Din două priviri,
Una are ochi cunoscuți.
Zâmbesc sub sprâncene,
Strălucind amintiri.

Măi, ce lumă mică!
Cât o atingere aleatorie
Între două mâini,
Deși e distanță
Între suflete,
Cât pentru multe alte mâini
Fără nume.
Ce te faci însă
Când o altă privire,
Deși nouă,
E mai cunoscută decât
Toate privirile
Deja date,
Decât toți ochii,
Deja stârniți,
Decât toate mâinile
Deja atinse?

– Ce te faci
Când bați la o ușă
Necunoscută
Și ajungi
Acasă?

(-Te oprești!)

http://www.youtube.com/watch?v=iODL5wvZbns

0

0