Problema cu jumătățile
E
Că nu sunt niciodată
Egale,
La fel cum un ochi
Căprui
E mai mare
Decât celălalt ochi,
O mână e mai lungă
Decât cealaltă mână,
O ureche mai acută
Decât cealaltă ureche.
Oamenii sunt
Jumătăți diferite,
Calculate egal,
Fără marjă de eroare.
Nu putem calcula
Sufletele
Fără să-și iasă
Din fire
Dreptatea de a fi
Egali
Pe hârtie.
Iar,
Dacă ajungem un întreg,
Când îl înjumătățim,
Punem linia
La mijloc,
Uitând că
Am fost odată
Două bucăți
Inegale.
De aceea,
întregul,
Odată atins,
Nu trebuie niciodată
Despărțit:
Pentru ca
Ceea ce făcea parte
Odată
Dintr-un suflet
Să nu fie rupt
Și adăugat,
Nefiresc,
Unui alt
Univers.
Love it! 🙂 Felicitari!
Multumesc:D I appreciate it.
Eu sunt atent la detalii. Observând inima din fotografie mi-am reamintit şi că sânul stâng este mai mare decât cel drept, deşi, cumva sunt şi ei jumătăţi ale unui aceluiaşi întreg… 😳
:))) Nu stiu daca e o regula a stangului!
Cum nu ? 😯 Cică din cauza poziţionării inimii e-aşa…
Oooo, pai nu pot lupta cu stiinta:) Asa o fi!
Nu mă mai satur citindu-ți gândurile… jumătățile de gânduri care se unesc în întreguri. 🙂
🙂 Ce bine pentru mine.