Ușa
Pe care o închizi
Prinde rădăcini.
Se deschide din ce în ce
Mai greu,
Până trebuie smulsă
Din balamale,
Cu tot cu ziduri
Și
Urme de suflet
Lipit
De lemn,
În așteptare.
Buzele
Pe care le închizi
Se lipesc.
Își strâng cuvintele
Între dinți,
Până mor,
Gâtuite,
De teamă.
Inimile
Pe care le închizi
Îmbătrânesc.
Pulsează sânge
În vene
Din ce în ce
Mai rar,
Până adorm
Definitiv
În non-iubiri
Machiate în
Înălțare.
Just… beautiful
Multumesc:)!
Mi-e ruşine că în afară de “minunat” nu găsesc alte cuvinte care să poată fi aşezate frumos într-o frază cât de cât logică. Primeşte însă şi “minunat-ul” că e sincer…
Multumesc din suflet. E mai mult decat ma astept sa imi spuna cineva…O zi minunata!
cu orice plecare a cuiva drag, cu orice renuntare, cu orice cuvant nespus murim putin in sufletele noastre… “urme de suflet”… “machiate in inaltari”. Superb
sarut mana femeie…
Bine ai venit:)
Si..multumesc. Din suflet!
ideea e sa nu pierzi cheia, chiar daca usa e inchisa ceva timp! 🙂 nu?
Sau sa nu te pierzi pe tine intre timp:)
sau, chiar ca!