În muntele esențelor puternice, pe tronul cel mai râvnit al împărăției Coty, domnea o regină atotputernică, fără aseamăn în frumusețe. Ochii negri, pielea albă, părul stins în tăciune, mâinile ferme strângând sub inelul rangului însemnul puterii, rochia roșie, în ton cu buzele aprinse, picioarele prinse-n toc subțire, toate îi confereau o postură unică, de perfecțiune încă neimaginată, divagând din realități impersonale, insuficiente. Numele îi era predestinat, întrucât îi contura puterea și rangul în același timp, fără să-i anuleze din frumusețe: Killer Queen.

Unul dintre cele mai râvnite momente pe care și-l putea dori orice curtean sau om de rând al împărăției era să o vadă pe regină zâmbind. În lumina chipului ei se strângeau toate grijile lumii, topindu-se sub privirea adâncă și buzele îndoite, simulând perfecțiuni în fiecare surâs. La picioarele ei stăteau lumile și cerul, sufletele și gândurile, iar orice frumusețe a împărăției își lua seva din mâinile ei, gesticulând porunci în aer, cu grație în gest și-n privire.

Deși își contura chipul în oglindă în fiecare dimineață și-și admira frumusețea prin fiecare por, din șarmul ei părea să lipsească ingredientul final, aura de magie care să-i plece la picioare împărăția definitiv, esența eului, parfumul. Zi de zi primea la curte chimiști veniți din cele șapte rânduri ale lumii, talente definite sau încă nedescoperite, oameni care să-și pună sufletul pe tavă, în sticluțe mici, din care Killer Queen să-și aleagă magia pentru totdeauna. Din toate, însă, lipsea ingredientul ei, aroma care, în amestecul pulsului reginei, să pună sub tăcere o întreagă împărăție, o întreagă lume…

Pentru că nimeni nu reușise să-și închine viața reginei, în parfum ales, curtenii regatului au făcut sfat măreț și-au adunat toate ideile lumii ca să nu-și piardă regina sub pecetea tristeții, o tristețe atât de frumoasă, în oglindirea tenului alb și-al buzelor încrețite-n durere, încât storcea sufletele tuturor în lacrimi și căinți. Pentru că zâmbetul reginei pierise.

Mic sfătuitor în ale curții, abia ieșit dintre foile învățăturii din turn, mi-am ridicat dreptul la vorbă în îndrăzneală puerilă: „Să dăm regina de soție celui care va reuși să-i câștige inima cu parfumul vieții ei”.

Zis și făcut. Din jocuri de viață și de moarte, sub lovituri de lănci și săbii, cei mai buni luptători au învățat, de dragul frumoasei regine, să-și cântărească pețitul în parfumuri. Arome dulci, cu miros de iasomie stoarsă și salcâm, arome puternice, trezind pielea gâtului în descoperire, arome subtile și limpezi, cu iz de dimineață proaspătă și poftă de viață. Nimic, însă, nu reușea să încânte nările reginei într-atât încât să-și ofere inima pe tavă. De așteptare, pe frunte se strânseseră primele riduri de neputință, primele însemne ale frumuseții pe cale să ofilească.

Curtenii sfătuitori s-au adunat din nou la sfat, de dragul reginei. După 2 zile și 2 nopți de trudă, în care am strâns frumusețea reginei în cuvinte, am decis să-i supunem pețitorii unor probe personalizate. Din aromele favorite ale reginei, fiecare „finalist” intrat în grațiile frumoasei, trebuia să-și încânte mireasa cu un parfum stilizat pe loc, din ingredientele care li se așezau pe tavă. Fără greș în ale preferinței, regina va fi nevoită să aleagă, cu ochii închiși, pețitorul care urma să-i încânte mirosul c-un zâmbet.

Primului prinț din împărăția de foc i-am întins o floare aprinsă, cu miros subtil: Celosia, încântătoare la privire și formă. Celui de-al doilea, i-am pregătit un amestec de praline gustoase, preferatele reginei. Celui de-al treilea, i-am așezat în palmă un mix de fructe de pădure, câteva boabe care să subtilizeze pofta reginei de prospețime, mai ales în după amiezile calde.

După 2 zile și 2 nopți de chin, în care pețitorii și-au strâns talentul în esențe inimaginabile, prințul Soarelui Răsare a cerut permisiunea să se apropie de regină, pentru o secundă. Epuizată de așteptare, pe obrajii albi ai reginei se ghemuia o lacrimă scursă din oboseală și veghe. Cu mâna dreaptă mângâindu-i obrazul, sub ochii curtenilor minunați de îndrăzneală, prințul i-a strâns în sticluță aroma sărată a pleoapei reginei.

Pe tavă, sub ochii închiși ai celei mai frumoase făpturi din lume, Killer Queen și-a ales parfumul: o aromă de pralină dulce stinsă în sare, esență puternică și suavă în același timp, o nouă armă în fața regatului și a oricărei urme de frumusețe care avea să tânjească la tronul reginei. Sub mâinile fine ale frumoasei cu păr de tăciune, regatul și-a plecat capul în fața zâmbetului atât de mult așteptat și al aromei puternice, fără seamăn în lume. Pe tronurile regatului Coty domnesc încă de atunci Killer King și regina lui. În degetele însemnate în inel de rang, regina își strânge parfumul frumuseții.

Killer Queen. Parfumul care-și poartă regele la degetul mic.

Probă scrisă pentru Superblog 2013.

0

0