Ascunde-ți mâinile,
Iubite!
Când le-ntinzi
Se stoarce lumea
De îmbrățișare.
Își plâng pleoapele absența
Din privire
Iar
Degetele sufletelor toate
Amorțesc,
În așteptări și amânare.
Ascunde-ți mâinile,
Iubite!
Când mă ții,
Se-apleacă toamna-n treacăt
Să ne asculte.
Își sting buzele coapte
Din putere
Iar
Pielea trupului
Ridează
În umbra degetelor tale.
Ascunde-ți mâinile,
Iubite!
Când mă simți,
Își pleacă sufletul din ochi
În ochii tăi,
Cuvintele se-aruncă
În buzele tale,
În surâs,
Iar
Forma inimii
Se-ndoaie
Sub degetele strânse,
Iubind
Fără s-atingă,
Personal.
Ascunde-ți mâinile,
Iubite!
E-un haos crunt în lume,
Când mi-apari!
la fel de… mult imi place si asta! Aceleasi plecaciuni!
Multumesc muuuult!:)
Ma uit de doua zile degeaba…mai scrie!
Mai scriu, promit. Azi, insa, la datorie…Advertorial. Maine poezie.