Pe bune.

mfnw1vbfbbc
Am observat că
Zâmbești
Când scriu.
Așa că,
Mi-am luat în brațe
Literele
Și le-am aruncat,
Haotic,
Pe hârtie.
Le-am scuturat de întuneric
Și de bastonașe,
Până mi-a rămas
Privirea
Clară,
Ca lumina pe care o aprinzi
Noaptea
Să strivești de perete
Un țânțar vinovat.

Nu știu,
Când zâmbești,
Buzele mele
Îți copiază soarele
Din riduri
Și se dilată
În vorbe molipsite de căldură.

Pe bune!
Când zâmbești,
Aproape că nu pot
Să mă uit,
Sub ochii tăi,
Sub pleoape.
Mi-e teamă să nu mă
Lipesc
De buzele tale,
Râzânde,
Sau
Să-mi pierd firea
În obrajii tăi,
Înroșind plăceri
Nevinovate.

Poate,
Dacă n-ai zâmbi
Când scriu,
Aș putea și eu
Să-mi trăiesc
Sufletul
Sub ochii tăi,
În buze,
Fără să-mi fie teamă
Să-ți prescriu
Un zâmbet
Când ți-e frig.

 

14 thoughts on “Pe bune.

  1. Pingback: Aduceri aminte… | Hipertensiv

  2. dancoscai

    Să-mi pierd firea
    În obrajii tăi,
    Înroșind plăceri
    Nevinovate. – ba vinovate 😉

    Un zambet cand ti e frig… auzi?am si eu o intrebare…de fapt nu. Nimic. Ma inclin.

     
    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *