Am auzit de departe, dintr-un colț de buză împânzit cu povești de seară, că străjuiește în inima munților Strajei un loc încărcat de o energie aparte, care atrage sufletele obosite și le evaporă grijile în bună dispoziție și relaxare.

La 50 de metri depărtare de pârtie, printre zăpezi de iarnă timpurie și urme de bocanci hotărâți, Vila Alpin Straja deschide larg ușile fiecărui călător îndrăgostit de aerul de munte și de frumusețea albă sau tomnatică a Retezaților Hunedoarei.

Azi sunt obosită. Mi se lipesc genele de obraji, cu putere magnetică, iar gândurile se odihnesc placid, pe urme de birou atacând liniștea de weekend. Nevoia de diferență își cere drepturile mai mult ca oricând: nevoia de aer, de natură, de conexiune. După ultima poveste a mătușii Ica despre Straja, îmi dezlipesc ochii din tavan și-mi întind privirea pe ofertele Retezaților, cu dor de ducă și de simplitate trăită plin, în inima munților, cu schiurile în picioare și zâmbetul pe buze.

Degetele mi se opresc în pixeli pe pagina vilei de care-mi povestea draga mea cu ochi căprui. Intru tiptil și-mi agăt privirea pe prima pagină. Imaginile par aglomerate, înghesuite-n culoare, mișcând fonturi de mărimi diferite, conturând detalii despre programele turistice, tururi virtuale și fotografii. Deși aș alege un background mai puțin dinamic, pentru a ușura privirea pe pagină, informațiile deja existente sunt cumulate într-un pachet atractiv. Se pune accent pe ideea de deconectare, de relaxare constructivă, în jocuri specifice sau cantonament la Straja, de șlefuire a sufletului într-un sejur ambițios în activitate, relaxat ca ofertă. Foarte utilă este îndrumarea pe hartă către locul vilei, drumul nefiind accesibil ca poziționare.

Pentru că locul este deja îmbogățit de la origini cu o frumusețe încă neschimbată, privirea caută accentul diferenței ca ofertă vs condiții. Prima pagină este doar un preambul al ideii, turul virtual fiind esențial în a crea prime impresii: îmbinând culori calde, luminoase, camerele sunt dovezi de bun gust în simplitate, fără a se observa minusuri în condiții (paturi duble, șifoniere spațioase, TV pentru ambianță, vedere superbă). Orice artificiu atașat ca plus ar încărca spațiul în mod inutil, obosind ochii și complexând ideea de diferență. Imaginile conving. Îmi reiau ideea ofertei și caut pachete posibile pentru un sejur la Straja de weekend sau de sărbători. Complexitatea pachetelor, reunite în variante de la 2 până la 6 zile, atrag prin posibilitatea de a alege, în funcție de resurse și disponibilitate. Prețul e avantajos, condițiile par a fi peste așteptări, iar restaurantul propriu cu mâncăruri tradiționale îmi face cu ochiul anticipativ, în poftă de autenticitate culinară.

Un ultim punct de atracție, pe care nu-l ratez în orice ofertă online, este forumul dedicat. Ochii îmi curg pe părerile norocoșilor care au călcat pragul vilei Aplin Straja și-mi surâd în rezultate. Vizitatorii subliniază servirea ireproșabilă și condițiile demne de 3 steluțe dedicate iar dorul de ducă crește vizibil, în bucurie constructivă. Îmi fac bagajele. Mâine plec la munte! Și da, am de gând să-mi hrănesc pofta cu o porție de schi în Straja Retezaților, bogată adrenalină și sport de primă calitate.

După o privire de ansamblu, ceea ce lipsește, însă, ofertei vilei, e accentul pe sufletul locului, pe oamenii dedicați care fac cinste oricărui turist. Opiniile turiștilor contează, însă nu definesc ideea de familiaritate și excelență în servicii ca plus evident, ci ca anexă. Un bine necesar pe care vila Straja ar putea să-l facă imaginii sale online ar fi să accentueze ideea de umanitate în ofertă, să-și clădească pachetul pe primirea turiștilor în mediu de familie, mai mult decât pe activitățile propriu-zise, fără însă a le neglija. Din perspectiva detaliilor turistice, informația este exhaustivă. Un plus de doamna Mimi, gazda binevoitoare, în topul preferințelor din forum, nu poate decât să dea suflet informației turistice, de altfel atât de comun întâlnită pe siteurile de nișă.

Avem nevoie de aer. În fiecare zi în care se tocesc neuroni pe pâinea de birou, cu capetele-n mâini, în fiecare aproape nebunie, se strânge în noi dorul de frumusețe pură, nevoia de a ne simți conectați cu ceea ce contează prin sine, cu locurile încă netrasate de un drum comercial în esență. Pentru a nu uita bucuria simplității și a energiei frumosului, ne întâlnim la Straja, cu schiurile în picioare și copilăria în suflet. Pentru că drumurile cu adevărat constructive sunt cele în care te întorci cu fața spre tine și afli că pașii încă netociți în căutare, pe vârf de munte sau pe plajă, în ochii unui străin sau într-o carte, nu știu încă să descopere înțelesuri. Doar întrebări.

Articol scris pentru Superblog 2013.

0

0