Monthly Archives: December 2013

Stai în rândul din față

Pășește frumos, cu pași egali. Păstrează-ți ochii luminoși. Frumusețea se strânge pe marginea pleoapelor, în zâmbet. Acceptă schimbarea. Niciodată nu e prea greu să începi ceva pentru sufletul tău. Iubește. E singurul univers în care nu e nevoie de limite.

Privește cald. Răul e experiență, binele e un mod de viață. Nu te împiedica la prima piatră. S-ar putea să fie singura de mărimea unui suflet doborât. Iar lumina din spatele ei să te încarce de viață deplină.
tumblr_ml70p15Oqm1rw6ir6o5_500_large
Gândește departe. Dar nu confunda imaginea cu realitatea. Cântărește ce poți să faci și acceptă-ți veșnicia, la fel cum îți cunoști mortalitatea. Nu-ți bloca perspectivele, nu-ți exagera puterea. Adevărul e la mijlocul puterii tale, natural, fără să-ți forțeze imaginația, fără să te oprească în loc.

Dăruiește. E calea cea mai simplă de a ajunge fericit. Îmbrățișările încarcă, iubirea zidește, omenia te apropie de Dumnezeu. Fii om, înainte să fii corp, fii suflet, înainte să fii pământ.

Îndrăznește! Nu există distanțe, atunci când crezi. Ce nu poate face trupul compensează întotdeauna inima. Suntem un echilibru de celule și de intangibil. Pășește înainte. Te ajută trecutul să-ți construiești prezentul. Dar nu-l înlocuiește niciodată.

Vezi binele din spatele ochilor, sufletul din spatele trupului, puterea din spatele scutului. Trăiește un an plin de bucurie și speranță! Stai în rândul din față. La mulți ani, suflete dragi!

 

Ia loc

images
Ia un loc.
Pe marginea sufletului
E spațiu
De respirat.
E timp!
Închide ochii.
Sufletul e,
Oricum,
Compus din veșnicie.
Uită!
Nu te grăbește
Nimeni
Să-ți amintești.
Strânge din privirea
În urmă
Doar ce te ajută
Să mergi mai departe.
Ascultă!
Fiecare celulă
Vibrează de viață.
E cald
Pe marginea sufletului,
Așa-i?
Respiră!

E aerul curat
Pe buze,
Pe piele,
În nări.

Iubește!
Iubirile n-ar trebui
Să fie condiționate
De timp.
Și ce e sufletul
Dacă nu o ieșire
Din temporalitate?

 

Ce bine

real-eyes_large

Nu-mi place cum zâmbești.
E ca și cum ți-ai strânge buzele
De frig.
Nu vreau să te mai văd
Când treci dimineața
Pe aceeași undă
De socializare
Pe care te aștept
În drumul spre muncă.
Nu-mi plac mâinile tale.
Ai ticuri nervoase:
Ți le pocnești mereu
Când mă întorc
Și plec.
Iar ochii tăi
Se strâng hidos,
Încruntați,
Când vorbești.
Nu mai vreau
Să te văd.
Ai vorbele ciunte
Și
Niciodată nu înțeleg
Mai mult de jumătate de frază
Când alergi în cuvinte.
Nu-mi place părul tău.
E scurt.
Ți-am spus de atâtea ori
Că nu-ți împodobește chipul
Cum meriți.

Ce mult îmi placi.
Ce bine că exiști.
Ce tare mă bucur
Că ne salutăm
Dimineața.

http://www.youtube.com/watch?v=m8O2t_oai7Q

 

(Non)dreptatea mea

untitled
Tăceri programând
Cuvinte,
Litere smulse
Din suflet închegat,
Vocale arzânde,
Silabe senine,
Înțelesuri niciodată
La fel,
Gest amplu,
Sinceritate surprinsă
În rid adânc.
Asta e omul
De când își așează
Ancora
În pământ,
Până o
Ridică.

Nu-i lua puterea,
Strigând,
Nu-i lua credința,
Înfruntându-l,
Nu-i strange inima
În pumn,
Pentru dreptatea „ta”.
Ceea ce rămâne
Din două suflete
Vorbind pentru sine
Sunt urmele de pumn
Din cuvinte
Și
Felul în care n-ai ascultat
Înainte să spui,
N-ai fost,
Înainte să faci,
N-ai iubit,
Înainte să judeci…

 

Îmbucurare

O dată pe an nu știu să scriu, într-un orgoliu pronunțat pentru celelalte 364 de zile ale anului. Scriu revenind pe fiecare literă. 2013-12-24-3337E un amestec de bucurie măcinând ochi obosiți în autenticitate și nostalgie a anului care moare. Poate nu a trait intens fiecare clipă. Poate a vorbit în doi peri câteodată sau și-a prins zilele în ușă, zăpăcit, nemaiștiind să numere matematic. Dar și-a dus bucuria până la capăt, în brad colorat și zâmbete curajoase.

Crăciun cu bucurie, oameni dragi! Să vă fie sfârșitul de an lumină și pace!

Și, cu ultimele cuvinte pe care nu știu să le scriu altfel: „La mulți ani, tată! Să ne trăiești încă 62 de Crăciunuri!”

Și da, primim cu colindul. La geam, la ușă și-n căsuța virtuală, împodobită intens cu urări redunante, dar sincere!

 

Crăciun

2013-12-24-3335
Pe fiecare an învins
Se-adună praf croit pe-ascuns.
„Ne doare chipul, e de-ajuns!”
Se plâng ochi, buze, dinadins,
Până se strânge rid în suflet,
Nepătruns.

Anul e copt de suferință,
În ochii ce nu văd din pas în pas,
Ci-și plâng, nebuni, din stăruință
Cu aripile smulse de răgaz,
Până se-adună praf peste speranță,
Din impas.

Și-apoi se-ntinde peste porți
Crăciun bogat în leacuri sufletești;
Își suflă bucurie-n sorți
Și cimentează-iubiri firești,
Cu anul pus la descântat
Pe la ferești.

Colindu-i drag, omul e bun,
Îmbrățișarea-i vindecare-n stoc
Peste dureri, din tremur, se adun
Ochi calzi și mână prinsă-n joc
De sărbătoare sfântă, zâmbet plin,
Din loc
În loc.

 

Cicatrice

Broken_heart_by_AliNavGo
Mă lipesc.
Fără să vreau,
Ca un lipici de calitate,
Al cărui rost
E să ţină lucrurile
Împreună.
Îmi micşorez sufletul
Ca să încapă în
Al tău.
Şi creştem mari,
Apoi,
Fără urme
Care să arate vreodată
Ca am fost doi.
Străini. Continue reading

 

Păcat că

snowy_love__my_heart__by_limeflowery-d4o3oen_large
Îmi plac ochii tăi.
Au în ei
Sclipire de revistă,
Abia scoasă din tipar:
Glob albastru,
Colțul îndoit artistic
În unghi abia vizibil
Sub fruntea adâncă.
Îmi plac ochii tăi.
Păcat că n-au privirea
Omului care vede. Continue reading

 

Mamă, aprinde lumina!

Mamă, e întuneric pe hol. Iar ai stins lumina când dormeam. Nu, n-am crescut. Încă îmi tremură obrajii când își mișcă umbrele colții pe întunericul pereților. Încă-mi crește respirația sub plapumă când încerc să visez, cu genele strivite-n cearcăne timpurii. Aprinde, mamă, lumina pe hol! Nu știu să fiu om mare, încă.

Mamă, e frig în Suceava. Îmi tremură genunchii sub jeanșii subțiri. Mâinile-mi chinuie nasul, cu vârfurile amorțite și unghiile strânse. E plita încinsă și-mi cuibăresc gândurile pe cuptor. Nu mai vreau să cobor. E prea bine în amintirea mea, cu miros de pâine-ncinsă și griji necunoscute. Mai pune-un lemn pe foc, mamă. Știi că-mi tremură genunchii după ce colind în ger…
images
Continue reading

 

Închis

2012_07_le-love-blog-girl-alone-seaside-ocean-sunset-knit-sweater-http-weheartit-comentry10875205-463211-475-313
Se-nchide
La non-stop.
Emoțiile dorm,
Lângă dorurile neatinse.
Pe raftul
Bucuriilor mărunte
Se strâng în staniol
Măștile iubirilor
Temporare,
În ambalaj roșiatic. Continue reading