Mamă, e întuneric pe hol. Iar ai stins lumina când dormeam. Nu, n-am crescut. Încă îmi tremură obrajii când își mișcă umbrele colții pe întunericul pereților. Încă-mi crește respirația sub plapumă când încerc să visez, cu genele strivite-n cearcăne timpurii. Aprinde, mamă, lumina pe hol! Nu știu să fiu om mare, încă.
Mamă, e frig în Suceava. Îmi tremură genunchii sub jeanșii subțiri. Mâinile-mi chinuie nasul, cu vârfurile amorțite și unghiile strânse. E plita încinsă și-mi cuibăresc gândurile pe cuptor. Nu mai vreau să cobor. E prea bine în amintirea mea, cu miros de pâine-ncinsă și griji necunoscute. Mai pune-un lemn pe foc, mamă. Știi că-mi tremură genunchii după ce colind în ger…
Mamă, oamenii nu înțeleg! Încerc să le spun cu ochii, cu sufletul. Nu am cuvinte să le-aduc adevărul, deși mi-l prescrii, în sinceritate zâmbindă. Sunt slabă. Oamenii-și poartă podoabele în covoare periate și mâncare cu topping de lux și poftă. Au uitat să-și strângă mâna și să-și strivească obrajii când se văd. Un Crăciun purtând ideea de Dumnezeu născut pe-un obicei prost, fără umanitate. Mai pune, mamă, din Bucovina ta în inima țării! Să-și scuture sufletele și oamenii mici, până iubesc adevărul din bucuria sărbătorii.
Mamă, nu știu să iubesc! M-ai învățat când eram de-o șchioapă în inimioara cu ciocolată cumpărată duminica și-n revista cu Mikey Mouse, pe care-mi exersam cariocile cu miros de spirt. Acum îmi tac sufletul când privesc. Adun. Am învățat să ascult. Dar nu mai am în mine puterea sincerității arzânde. Mamă, învață-mă să vorbesc! Am uitat alfabetul, de când există diplomație și etichetă.
Mamă, aprinde-mi lumina! Să-mi cânte sufletul lumină de Crăciun.
e vina ta. de ce porti blugi subtiri? ce a zis parintele Tanase? avem voie cu pantaloni,desigur, dar doar pe sub fusta 😛
Buna astaaaa:)) Ca fusta imi tine perfect de cald. Fara dubiu. Mai bine doua perechi de blugi.
Dacă tu spui că ai uitat alfabetul înseamnă că eu nu l-am ştiut niciodată.
Nu cred ca ne referim la acelasi alfabet, dar… daca dintr-o intamplare, ne referim la acelasi, eu cred ai avut mai mult timp sa-l reinveti:D
Aşa. Fă-mă şi boşorog acu’ ! 👿
Of, dar n-am zis cat timp:(
N-ai zis, e drept. Dar tu eşti sora siameză a metaforei. Nici în advertoriale nu te exprimi direct aşa că nu văd de ce ai fi făcut-o acum.
Ma refeream strict la diferenta de maturitate, nu la cea de ani. Eu-s putin in urma:) Intentionat.
Sper că ai înţeles că am glumit, da ? 😛
Da da:) Eu n-am glumit:)) Doar la primul comentariu:P
Citeşte o poezie de-a ta şi-apoi citeşte o făcătură lirică de-a mea. Şi-apoi vorbim şi de maturitate, da ? 😆
:)))
Exact ! 😉
N-a fost cu adresa:) A fost inainte sa citesc.