(Non)dreptatea mea

untitled
Tăceri programând
Cuvinte,
Litere smulse
Din suflet închegat,
Vocale arzânde,
Silabe senine,
Înțelesuri niciodată
La fel,
Gest amplu,
Sinceritate surprinsă
În rid adânc.
Asta e omul
De când își așează
Ancora
În pământ,
Până o
Ridică.

Nu-i lua puterea,
Strigând,
Nu-i lua credința,
Înfruntându-l,
Nu-i strange inima
În pumn,
Pentru dreptatea „ta”.
Ceea ce rămâne
Din două suflete
Vorbind pentru sine
Sunt urmele de pumn
Din cuvinte
Și
Felul în care n-ai ascultat
Înainte să spui,
N-ai fost,
Înainte să faci,
N-ai iubit,
Înainte să judeci…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *