Umanitate

empty-poem
Poate că
Lucrurile pe care le scazi
Din binele de azi
Se adaugă
În binele de mâine.

Poate că
Nu există echilibru
Între două zile,
Mai mult decât pentru un zâmbet
Repetat,
Dar de la a treia zi
Sufletul crește
Într-o nouă șansă.

Poate că
Nu știm să suferim
Pentru ceea ce contează
Și
Ne calculăm eșecurile
Pe degete
În fiecare zi,
Uitând de plinul
Din mijlocul sufletului
Care ne îndrumă
Să mergem
Întotdeauna
Înainte.

Poate că
Nu acceptăm schimbarea
Pentru că ne zgârie timpanul
În zgomotul necunoașterii
Și
Fruntea
În rid neplănuit.

Poate că
Cedăm
Înainte de a începe.
Și cum să afli că
1 + 1
Pot face 1
Dacă nu înveți?

Poate că
Vindem
Paharele goale
Neștiind că în jumătatea
Fără greutate
Se ascunde
Lumină.

Poate că
Nu știm să iubim
În afara cuvintelor
Și
Ne sperie
Orice absență
Temporară
Din rândurile care
Nu mai știu să se spună.

Poate că
Suntem oameni.
Atât de oameni
Încât uităm că
Nu numai asemănările
Pot aduna,
Ci și diferențele:
Fiecare clipă
În care ai tăcut
Ca să vorbească celălalt,
Fiecare clipă
În care ai iubit
Ca să-și amintească celălalt,
Fiecare durere
Pe care ai ascuns-o
Ca să nu-l molipsești
Pe celălalt,
Fiecare gând
Pe care l-ai omorât
Pentru gândul celuilalt.

Păcat că
În fiecare diferență
Se descoperă
O neputință
Mai mult decât
O urmă de umanitate.

 

6 thoughts on “Umanitate

      1. World of Solitaire

        Poetului , totul ii e posibil.
        Sa cante bucuria vietii,
        Plimbata pe culmile rimei
        Putin traita de noi toti.
        Sa priveasca inaltul si orizontul
        Inceputului in armonie.
        Tu, fericito!, cat te admir!
        Onu

         
        Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *