Când plouă
Îmi pleacă gândurile
Pe fereastră.
Se-adapă
De sentimentul iernii
Ce nu vine
Și se ascund
Sub streașina
Bunicii
În dor de ochi blajini
Și inimă
Adâncă.
Când plouă
Îmi fuge neputința
Prin ușa aproape
Închisă.
Se leagănă în ploaie
Și
Ploaia
Arde
Când nu crezi
În frumusețea apei.
Când plouă
Visul strânge
Pielea însetată.
Își cântă potopul
Dorinței
În tălpi alergând
Peste pietre
Și
Câtă bucurie e
În ploaia
Ritmului de noapte
Bună.
Uite ca o sa adorm pe muzica ploilor tale…
Multumiri!
Cu drag, Oana:)! Somn lin!
O poezie foarte frumoasa.Asemenea si melodia.
Multumesc frumos, Diana:)!
Superb…
Multumesc din suflet:)!