Păcat că sufletele
Nu cresc în grădini.
Am ști
Să despărțim
Trandafirii de neghină,
Dacă nu de la prima privire,
După miros.
Sufletele greșite
Miros a mucegai.
E nevoie de trudă
Și de multă iubire
Să le schimbi consistența.
Sădite în pământ
Bun
Și udate cu ploi
Curate,
Își pot molipsi
Petalele
De culorile primăverii,
Structura
De frumusețea
Bunătății,
Sensul
De bucuria
Iubirii.
Păcat că sufletele bune
Nu cresc,
Neapărat,
În trupuri potrivite.
Însă trupurile
Își pot molipsi
Consistența
De plinul sufletului.
Un zâmbet cald
Nu e,
Niciodată,
Rezultatul unei crispări
Simple
A unor obraji comuni,
Ci,
O parte de suflet
Scoasă la fereastră,
Dimineața,
Să împartă aerul bun
Cu cel ce ,
Poate,
Nu mai are
Zâmbete
În stoc.
PS: La mulți ani, Mira! Să trăiești în zâmbet. Te îmbrățișez :)!
