Monthly Archives: May 2014

Suflet(izare)

large
Mai crești puțin,
Suflete.
Fă-ți scut
Din privirea lui,
Senină,
Iar din tăcere
Fă-ți poveste,
Din care să nu uiți
Să lupți
Mai abitir.
Și nu-ți mai prinde
Ochii
În fiecare ciot,
Anume așezat
În drum.

Mai crești puțin,
Suflete.
Fă-ți armă
Din mâna lui
Cea dreaptă,
Iar din surpriză
Fă-ți o șansă,
Din care să nu vrei
Să cazi
Cu fața în noroi.
Și nu-ți mai pierde
Pulsul
În fiecare ghiont
Anume dat
În vis.

Mai crești puțin,
Suflete.
Fă-ți tot
Din inima lui
Vie,
Iar din surâs
Fă-ți speranță,
Din care să nu uiți
S-aduni
În zile negre.
Și nu-ți mai strânge
Viața
În fiecare „poate”
Anume scris
Pe buze.

Mai crești un pic,
Suflete!

 

„Iubește și fă ce vrei”

Când urci și n-ajungi nicăieri, aranjează-i drumului un semn de întrebare. Fericirea are o formă. Una pe care i-o dai tu, iubind. Poate fi o mână întinsă, o pereche de ochi albaștri, o lumină. Poate fi o prezență la care râvnești, o chestie simplă, o culoare. Însă, niciodată, drumul spre fericire, nu e singular, nu desenează o singură umbră la popas, nu uită. Pentru că fericirea are urme de iubire împărtășită.

101194467628a56f07_large we heart it
Câteodată cazi. Umpli noroiul de mirosul cărnii prăbușite și de seva ochilor înfrânți. În ultima secundă a căderii, ți se oferă șansa de a te ridica, de a distruge limita hăului cu o nouă încercare. Cu ultima urmă de speranță, fără așteptarea unei mâini care să te ajute, lupți. De cele mai multe ori, licărirea sufletului în ultimii pași, zvâcnirea neașteptată care îți arată că nu e timpul să renunți încă, e răsplătită de o șansă mult mai mare decât până atunci. Pentru că fericirea are urme de luptă împlinită.

„Iubește și fă ce vrei”. Atât. Fără limite. Fără ură. Singura regulă să-ți fie neîncălcarea fericirii celuilalt. Și atunci, iubind rădăcinile lumii și neștiind să dai palme celui care lovește, vei trăi împăcat, simțind că fericirea e o formă în care sufletul curge natural. Fără retușuri, fără pauze, fără neputință. Pentru că iubirea are urme de libertate și de veșnicie. În forma ochiului care trăiește fără să aștepte imposibilul din fericire. Doar umanitatea.

 

N-aș da

6a00d834530cec69e2014e87034b11970d-320wi
N-aș da privirea ta
Când mă cerți
Pe orice zâmbet
Exersat
În atâtea chipuri.
Pentru că știu
Că ochii tăi
Sunt sinceri
Când mă iartă.

N-aș da mâinile tale
Pe care le retragi
Pe orice îmbrățișare
Firească
De revedere.
Pentru că știu
Că mâinile tale
Sunt sincere
Când mă primesc.

N-aș da visele tale
Pe care le aștepți
Pe orice promisiune
Strălucind
În buze cunoscute.
Pentru că știu
Că visele tale
Sunt sincere
Când muncesc.

N-aș da iubirea ta
Pe care o ascunzi
Pe orice dovadă
Generoasă
În cuvinte.
Pentru că știu
Că iubirea ta
E sinceră
Când tace.

 

Cel puțin două

tumblr_lx0216FKZm1r60lf1o1_500
Aș vrea
Să-mi cunoști ochii.
Am cel puțin două
Perechi.
Una pe care o port
Când e soare
Și
Lumina dă pe dinafară
Sub gene.
Alta când cuvintele
Nu mai știu să vorbească
De prea multă tăcere
Împărțită.

Aș vrea
Să-mi cunoști mâinile.
Am cel puțin două
Perechi.
Una pe care o port
Când e rost de îmbrățișare
Și
Iubirea dă pe dinafară
În simțuri.
Alta când degetele se frâng
De prea multă absență
Împărțită.

Aș vrea
Să-mi cunoști buzele.
Am cel puțin două
Perechi.
Una pe care o port
Când bucuria explodează
Și
Sărutul își caută
Împlinirea.
Alta când neputința le lipește
De prea multă iubire
Neîmpărțită.

Aș vrea
Să-mi cunoști sufletul.

 

Optimiadă

weheartit-1
Mai bine pleacă.
Dacă vii,
Să stai mai mult de-o zi la pândă,
S-aduci motive, să se prindă
Aievea visele de mai.
Când vii,
Să stai!

Mai bine treci.
Dacă te-ntinzi,
Să schimbi mai mult de-un ochi senin,
Să cânți iubire, feminin,
Din bucurii să faci oglinzi.
Când treci
Să-ntinzi!

Mai bine nu.
Dacă mai da,
Să nu-ți ștergi promisiunea-n van,
Să stingi din rânjetul dușman
În pași greșiti de m-aș uita.
Când nu,
Mai da.

 

Aproape

Picture 3
Aproape răspuns.
Tăcerile lovesc
În pereții așteptării
Fără ușă,
Fără deschidere.
Nu doare răspunsul,
Ci răgazul
De după ruga
Strivită între dinți,
A întrebare.

Aproape da.
Ochii se luminează
De încântarea zâmbetului
Care vrea
Să răspundă.
Nu doare da-ul,
Ci ezitarea
De înaintea potrivirii
Dintre două
Zâmbete.

Aproape nu.
Începutul suferă
De necunoscuturi,
Care nu știu
Să atragă.
Nu doare nu-ul,
Ci neștiința
Din drumul fără urme,
Pe care să le calci
Drept.

Aproape Dumnezeu.
Puterea crește
În atotcuprindere,
Care așteaptă
Îndreptare.
Nu doare Dumnezeul
Din spatele rugii,
Ci neputința
De a crede total
În ceea ce nu pipăi
Cu degetele.

 

Rămâne

1333308021616015
Ne mai rămâne să plecăm
Sau poate să mai stăm un pic.
Ne mai rămâne să tăcem
Sau poate să vorbim tipic.

Ne mai rămâne s-alergăm
Sau să ne-oprim în loc senin.
Ne mai rămâne s-așteptăm
Sau poate să uităm deplin.

Ne mai rămâne să-nainte
Sau poate să-napoi-baraj.
Ne mai rămâne să cuminte
Sau poate s-adunăm curaj.

Ne mai rămâne să trăim
Sau poate să ieșim din noi.
Ne mai rămâne să iubim
Sau poate să-mpărțim la doi.

Ne mai rămâne să credem
Sau poate să-ndoim din dar
Ne mai rămâne să ardem
Sau poate să ne stingem. Iar.

 

Încă

sunrise
Dacă întind mâinile
Până la capătul pământului
Și nu te ajung
Ochii mi se închid
În aerul gol
De tine.
Când stăm spate
În spate
Infinitul moare
Pe urma buzelor
Care nu se ajung
Să povestească.
Tu privești spre munte,
Eu spre mare.
Cum să ne împletim
Gândurile
Fără intersecții?
Întoarce-te,
Iubitule,
Să strângem răsăritul
În palmele
Unite,
La mare,
La munte
Și-n toate locurile
În care n-am fost
Împreună.
Încă.

 

Încă puțin (și)

tumblr_lxpkxrSGYU1r95df7o1_500
Îți amintești
Cum era
Când nu ne vedeam
Ochii
Dimineața?
Ne strângeam pustiul
În fiecare zi
În brațe.
Încă puțin
Și
N-am mai fi știut
Ce e piatră,
Ce e suflet
Din noi. Continue reading

 

Șah

thumb
Ai mutat
Mai întâi un pion.
Simțeai
Poate
Că ochii mei
Nu pot privi
Prea multe lovituri
Deodată.
Am răspuns
Cu un zâmbet.
Mă simțeam
Puternică! Continue reading