Nu mă certa
Când port
Ochii triști.
Dacă mă încearcă
Sufletul
În priviri
Pe care nu pot să le curm
E pentru că
Îmi pasă.
Nu mă certa
Când nu spun
Nimic.
Dacă nu știu
Să răspund
Cu prea multe litere
E pentru că
Simt
Până unde
Cuvintele
Nu mai au loc.
Nu mă certa
Când nu te strâng
În brațe.
Dacă nu am
Îmbrățișări
E pentru că
Îmi lipsesc
Jumătățile
Mâinilor tale.
Nu mă certa
Când nu știu
Să iubesc.
Dacă nu pot
Să îți spun
Cât contezi
E pentru că
Nu există cuvinte
Atât de puternice
Încât
Să știe
Să nu moară
Niciodată.
Chiar dacă
Sufletul
Întreg
Nu mai e
De mult
Al meu.
M-au cucerit versurile :
” Dacă nu am
Îmbrățișări
E pentru că
Îmi lipsesc
Jumătățile
Mâinilor tale.”
E uimitor cum gasim cuvinte in poezii si ne atasam de ele pentru ca se potrivesc starilor noastre..perfect.
Multumesc din suflet, Diana 🙂 Cu totii traim aceleasi povesti. Le pliem insa sufletelor noastre 🙂