Când obosesc
Oasele,
Carnea
Și
Sângele,
Alergând în vene
Fără pauză
De respirat,
Corpul se îndoaie
În somn,
Ștergând
Nopțile
Din calendarul
Vieții.
Când obosesc
Sufletul,
Mintea
Și
Inima,
Bătând
Fără pauză
Iubiri nesfârșite,
Ochii se strâng
În lacrimă,
Strivind
Neputințe
În calendarul
Simțurilor.
Aș vrea
Să mă cunoști,
Când scad
Din mine
Tot ce aș putea
Să fiu
Dar n-am
Curaj.
Doar știi
Că numai tu
Îmi poți deschide
Sufletul
Fără mai mult
De două
Cuvinte.
https://www.youtube.com/watch?v=uqczMg8bGcY
Frumoase versuri, Gabriela…
Iar muzica e de ascultat…pe indelete.
Multumesc frumos, Oana:)