Monthly Archives: August 2014

Sigur

-3-summer-we-heart-it-33210652-2816-2112
Ți-aș spune că
Nu e sigur
În inima mea.
Că e cald
Și e frig,
E plin
Și e gol,
E azi
Și e mâine.
Dar nu pot să te mint.
Așa că-mi port
Iubirea
În puls tăcut
Și în tăcere.

Ți-aș spune că
Nu e sigur
În ochii mei.
Că e nimic
Și tot,
E zâmbet
Și lacrimă,
E dor
Și prezent.
Dar nu pot să te mint.
Așa că-mi port
Iubirea
În ochi închis
Și în tăcere.

Ți-aș spune că
Nu e sigur
În visul meu.
Că e umbră
Și lumină,
E rău
Și bine,
E ispită
Și Dumnezeu.
Dar nu pot să te mint.
Așa că-mi port
Iubirea
În dor crescând
Și în tăcere.

Ți-aș spune că
Nu e sigur
În iubirea mea.
Că e aprins
Și stins,
E minune
Și cădere,
E noi
Și tu.
Dar nu pot să te mint.
Așa că-ți port
Și ochi,
Și suflet,
Și iubire
În suflet sigur
Și-n tăcere.

 

Suflet de cățea

large (1)
S-a născut din mamă dragă
Un cățel distins:
Cu ochi mari, cu mână largă,
Își juca din coadă vargă
Și-și lipea blana stufoasă
De-orice suflet de pe stradă,
Dinadins.

Nu-și căta alt vis în lume
Fără o bună consoartă
Și credea fidel în soartă,
Cum crezi ochii ce te-alintă
Fără să-i întrebi vreodată.
Nici în glume.

Își bătătorea glăsciorul,
Iubind animale multe:
Veverițe, pisici scunde,
Iepuroaice când și unde,
Nurci în capete rotunde,
Fără număr de blănoase,
Ieftine și puricoase,
De-i dădeau mereu în suflet
Cu piciorul.

„Ești prea vesel”
„Ești prea mic”
„Nu ai minte pricepută
La nimic”
„Nu iubim un coate goale”
„Buzunarul ți-e pitic”.

Numai la cățeaua mică
De la margine de sat
Nu se apleca nerodul
De mândrie suflecat.

„E cățea, și știe satul
Ce înseamnă să fii javră.”
„Nu pot să-mi jertfesc privirea
Pe o damă prea ușoară,
Chiar de m-ar atinge-n boală
Necuratul.”

Într-o zi nefastă-n gând,
Un tâlhar dulău de stradă
Cu gând rău și ceafă lată
S-a apropiat de câine
Și l-a prins în colți de coadă.
Bătând în blănița mândră,
Fără scop și fără gând,
De-i plângeau și gând, și suflet
Câinelui cu dor de rând.

Atunci, cățelușa mică
De pe strada fără sfinți
Și-a luat inima-n dinți
Și-a-nceput a-i da cu spume
Cefei late de pe stradă
Cu chef crunt de umilinți.

I-a dat gheare, i-a dat bici,
Și-a aprins în luptă spadă
De cățea blamată-n stradă,
Fără suflet, de paradă,
Pentr-un nume de paiață
Moștenit.

Văzând sufletul de damă,
Câinele naiv în dor,
I-a luat lăbuța-n zbor
Și-a cerut-o de mireasă,
Fără urmă de regrete.
Cățelușa, rușinoasă,
I-a răspuns din cap, sfioasă,
Și-au trăit din doi poveste
El ales, și ea aleasă.

 

Dacă

Cele mai multe momente le pierdem. Viața e o înșiruire de șanse. Ne agățăm, deseori, de cele care luminează puternic, pentru contrast, pentru felul în care am arăta în ambalaj, când ne privesc ochii curioși de pe stradă.
images
Și nu deschidem, aproape niciodată, pachetele mici, care înfloresc discret, pe marginea drumului.

Pierdem zâmbetele străinilor din metrou. Prea concentrați pe culoarea podelei sticloase și pe sunetul discordant al șinelor strivite.

Pierdem mâna întinsă a copilului care vrea să cunoască noutatea. Prea focusați pe ecranul cu butoane care traduce un dor silabic, fără emoție simțită în sărutul pe obraz.

Pierdem inima deschisă a celui care așteaptă. Prea obișnuiți să luptăm pentru sine, pentru vraja din vârful muntelui, spre care țintim.

Pierdem lacrima aprinsă pe obrajii durerii. Prea concentrați pe bucuria pe care ne-o dorim singulară.

Pierdem iubirea adevărată, care se înghesuie într-un pachet mic, scrijelit de încercare. Prea adormiți de noutatea unui ambalaj puternic, strălucind în nuanțe de așa zise iubiri, încă nedescoperite.

Pierdem totul. Pășind fără urmă. Fără speranță. Fără copilărie în ochi. Fără Dumnezeu.

 

Aștept

Citesc. În minte mi se înghesuie gânduri labirintice, cu profunzimea ecuațiilor din care nu pot ieși logic, pentru că am uitat variantele de rezolvare de mult timp, de când unu cu unu făceau doi, fără explicație.

Simt. Și nucleul, și flacăra, și dumnezeirea. Labirintul se pierde într-o liniște la care visez. Nu e pace în gând, tocmai pentru că sunt prea multe conexiuni într-o iubire care e, întotdeauna, mai luminoasă când e simplă. O retușez, o completez, o trăiesc intens, până uit de orice ar putea să-i păteze nucleul, împărțirea, rotundul.large

Privirea se încețoșează, când e praf. Se adună din lucruri mărunte, ciopârțite și strivite în suflet, până se depun într-un strat gros de distanță. Nu e loc de suflet în suflet. E preț de bucurie pe care nu o putem primi, până nu ne regăsim compleți, fără grija zilei de mâine. Trăiesc o iubire care mistuie. Atunci când nu e cuvânt, când nu e speranță, când nu e drum cunoscut.

Nu există diferență completă între noi. Noi ne pierdem în zâmbetul lor. Ei se pierd în privirea noastră. Raționarea prea intensă a cauzelor și a motivelor nu duc decât la înmulțirea întrebărilor atât de prezente într-un labirint cu prea multe căi. Drumul e unul. Până nu ne întâlnim pe același, nu mai suntem noi decât în perspectivă.

Nu știu. Întrebările vin. Răspunsurile pleacă. Din ecuațiile pe care am început să mi le refuz, sufletul lui e încă întreg, fără pată. Pentru că sentimentul e defectiv de singular.

Scriu. Și-n fiecare cuvânt construiesc drum. Până nu se mai vede, de prea multă inimă.
Pentru că nimic bun nu se câștigă fără luptă. Aștept.

 

Drum

Ea iubește cu ochii. Și-i aprinde în privirea lui. De fiecare dată când clipește, sub întunericul fiecărei gene, îi e teamă să nu piardă lumina poveștii pe care o trăiește ca pe un miracol. Iubește complet, cu sufletul întreg, în umbră, în bucurie, în strângerea mâinilor care se despart și se-ntâlnesc din nou, din neputința de a fi departe.

original

El iubește distins. Tăcut. Îi dedică priviri pe furiș, când nu e țintit de obrajii ei, căutând răspunsuri. O iubește cu mintea, pe analiză SWOT, cu accent pe oportunitate împărțită. Îi iubește dedicarea, aproape dependentă, și-i refuză întregul, din teamă ca povestea să nu-și găsească sfârșitul prea devreme. Pentru că viitorul se strânge în trecut convins de o nouă încercare. Poate… definitivă.

Ea iubește cu mâinile. Îi caută ochii, obrajii, degetele, stârnindu-le dedicarea în mângâiere timidă. Își încuie trecutul într-un cerc întunecat, din care refuză lecția. Pentru că fiecare om, își zice, merită încredere, merită șansa de a-și defini viața în dumnezeire, într-un drum care poate înflori la fiecare pas.

El iubește în balans. Își strânge sufletul sub povara ofertei de a fi mintea poveștii. Îi aduce gândul din nori pe umeri. O alintă, dar o lovește în cuvânt. Pentru că ea refuză realitatea, în ideal complet, în care strălucește.

Ea iubește cu ochii închiși. El iubește cu ochii deschiși. Iar, sub privirea lor, se construiește, din distanță, drum comun. Pe-o poveste aproape… completă.

 

Definit

lonely_heart
Singurătatea

Cea mai mare

Nu e o lipsă.

Nici de cuvinte,

Nici de oameni,

Nici de lumină.

E tăcerea

Pe care nu o împarți

Cu nimeni.

Pentru că,

Oricum,

Nu mai distingi

Lipsa

De prezență.

 

 

Într-o poveste

tumblr_lb3xywINMu1qcoe5ho1_500_large

Să ne purtăm zâmbetele.

Tu pe al meu,

Eu pe al tău.

Până se umplu buzele

De motive.

Apoi,

Să le  împreunăm

Într-o poveste.

 

Să ne strângem mâinile.

Tu pe a mea,

Eu pe a ta.

Până se bucură degetele

De căldură.

Apoi,

Să le unim

Într-o poveste.

 

Să ne topim distanțele.

Tu pe a mea,

Eu pe a ta.

Până se prind drumurile

Într-o atingere.

Apoi,

Să le topim

Într-o poveste.

 

Să ne iubim sufletele.

Tu pe al meu,

Eu pe al meu.

Până coboară cerul

Într-o îmbrățișare.

Apoi,

Să le unim

Într-o poveste.

 

 

Plecat.

index
Cobori.
Pământul devine
Rece
Sub tălpi.
E noroi.
Privirea se așează
Pe firele de praf
Din vârful degetelor
Înghețate.

E frig.

Cobori.
Cazi,
Brusc,
Așa cum visul
Își cere victima
În ritm de inimă
Grăbită,
Când devii una
Cu prăpastia.

Cobori.
Cu genunchii
Îndoiți,
Fără voce,
În dor sfârtecând
Fluturi
În stomac.

Te rogi.
Cobori.
Și,
De multe ori,
Când ochii
Își resemnează
Pământul
În gene,
În privire
Se naște
Speranța.

Pentru că
De multe ori,
A coborî ochii
Spre pământ
Înseamnă
Să cuprinzi
Cerul.

 

Mecanică auto: motorul automobilului nu porneşte (Ovidiu Drobotă)

Reuşita unei tentative de pornire a motorului nu are numai un suport strict tehnic; ea depinde în primul rând de cunoştinţele şoferului privind executarea corectă a pornirii, adică de a folosi în mod dorespunzător butonul clapetei de aer şi pedala de acceleraţie în funcţie de regimul termic al motorului şi de temperatura ambiantă. În mod obişnuit, pornirea motorului cald nu prezintă dificultăţi. Mai complicată este pornirea motorului rece, mai ales în timpul iernii.

Înainte de prima tentativă de a porni motorul este absolut necesar să se verifice existenţa uleiului în baie, a lichidului de răcire şi a combustibilului în rezervor; apoi se asigură blocarea automobilului cu frâna de mână şi se pune maneta cutiei de viteză la punctul mort. Dacă automobilul a staţionat mai multă vreme şi timpul este rece, atunci este recomandabilă rotirea prealabilă cu câteva ture a arborelui motor folosind manivela. Numai acum se manevrează butonul clapetei de aer; când temperatura este foarte scăzută, butonul trebuie tras până la refuz. Apăsând pe pedala de ambreiaj se acţionează demarorul. Dacă în cursul a 10 secunde motorul nu a pornit, se face o pauză de 1-2 minute şi se repetă operaţiunea de 2-3 ori. Dacă nici acum motornul nu a pornit, aceasta constituie indiciul unei defecţiuni.

Uneori, din cauza greşitei manevre de pornire, repetatele nereuşite se soldează cu „înecarea” motorului: excesul de benzină umezeşte bujiile astfel încât acestea nu mai produc scântei deloc sau produc o flamă foarte slabă. Vara necazul are loc când motorul fiind cald, se acţionează inutil clapeta de aer; iarna el se poate produce, când o mică dereglare a aprinderii, mai ales, împiedică inflamarea operativă a amestecului carburant în camera de ardere. Tot la acest rezultat duc şi încercările de a porni motorul cu o baterie descărcată sau acţionând neconvingător manivela în timpul pornirii manuale. În astfel de cazuri repetarea la nesfârşit a operaţiei de pornire este nu numai inutilă, ci chiar dăunătoare deoarece benzina se scurge în baie spălând pereţii cilindrului diluând uleiul. Caracteristice înecării motorului sunt prezenţa în timpul acţionării demarorului a vaporilor albicioşi cu miros accentuat de benzină la eşapament, scăderea compresiei datorită absenţei filmului de ulei de pe pereţii cilindrului, lipsa totală a scânteii electrice la rotirea arborelui motor şi umezirea cu benzină a electrozilor bujiilor.

Pentru a mijloci pornirea într-un astfel de caz este strict necesară aşa numita „aerisire” a cilindrilor. În acest scop se acţionează foarte lin asupra pedalei de acceleraţie (lin pentru a nu pune în funcţiune şi pompa de benzină accentuând astfel înecarea), deschizând complet clapeta de acceleraţie a carburatorului şi se readuce clapeta de aer în poziţia normală de funcţionare (deschis).

Menţinând cele două clapete deschise, se roteşte arborele cotit manual sau cu demarorul timp de aproximativ 10 secunde, procesul repetându-se în caz de nereuşită după o pauză de 1-2 minute. Dacă aerisirea cilindrilor nu s-a soldat cu pornirea motorului, înseamnă că sursa insuccesului este de natură tehnică. Pentru a înţelege mai bine metodologia de panării într-un astfel de caz, este necesar să se ştie că factorii care pot împiedica pornirea motorului sunt: sistemul de pornire, instalaţia de aprindere, instalaţia de alimentare şi etanşarea cilindrilor. Discuţia va începe cu sistemul de pornire, numai fiind că sunt şi cazuri când, acţionând cheia în contact, demarorul nu devine activ. Succesiunea etapelor prezentate este obligatorie, sărindu-se peste o fază doar în momentul în care după verificări s-a constat că instalaţia respectivă funcţionează ireproşabil.  Nu este deloc indicat să se umble simultan la mai multe părţi ale motorului, demontându-le şi modificându-le reglajele sau să se facă acest lucru la întâmplare, fără a respecta ordinea indicată. O astfel de manieră de lucru nu face altceva decât să mărească confuzia şi să complice procesele de depanare.

Prezentare: numele meu este Ovidiu Drobotă şi sunt pasionat de automobile. În timpul liber scriu articole din acest domeniu pentru cei pasionaţi de domeniul auto şi pentru cei care sunt doritori de a învăţa lucruri noi. Administrez un site dedicat legislaţiei rutiere şi chestionarelor auto, pentru cei care vor să obţină permisul de conducere mai uşor (să înveţe eficient). Conţinutul site-ului este gratuit, iar site-ul nu necesită înregistrare cont.

 

Pentru alte articole similare, Ovidiu vă așteaptă pe http://webfrog.ro/ 

Spor la citit!

 

Să intre

tumblr_lw1qzydoJD1qmxbzeo1_500
Se întâmplă.

Când deschizi inima
Spre tot ce simți
Că e complet
În nemurire,
Spre tot ce e frumos
În ochii mari
Și veseli,
Spre tot ce vrei să fii
Când crești…
Se-ntâmplă că
Se strâng în
Adunare
Urme de praf
Și
Gând acid
Și frig.
Lumina gândului deschis
Spre viața inimii
Bătând în doi
Se pleacă-n greutate
Și în întuneric.

Se-ntâmplă
Să-ți murdărești
Dumnezeul
De lacrima neclară
În durere
Și să uiți –
Că niciodată
O inimă deschisă
Nu strânge în bătaie
Mai multă moarte,
Decât viață,
Mai multă întrebare
Ca răpuns.

Îmi port
Inima
Deschisă.
Să intre:
Și cald,
Și frig,
Și mângâierea ta
Purtând viață
În vârf de deget,
Și-n cuvânt –
Speranță.