S-a născut din mamă dragă
Un cățel distins:
Cu ochi mari, cu mână largă,
Își juca din coadă vargă
Și-și lipea blana stufoasă
De-orice suflet de pe stradă,
Dinadins.

Nu-și căta alt vis în lume
Fără o bună consoartă
Și credea fidel în soartă,
Cum crezi ochii ce te-alintă
Fără să-i întrebi vreodată.
Nici în glume.

Își bătătorea glăsciorul,
Iubind animale multe:
Veverițe, pisici scunde,
Iepuroaice când și unde,
Nurci în capete rotunde,
Fără număr de blănoase,
Ieftine și puricoase,
De-i dădeau mereu în suflet
Cu piciorul.

„Ești prea vesel”
„Ești prea mic”
„Nu ai minte pricepută
La nimic”
„Nu iubim un coate goale”
„Buzunarul ți-e pitic”.

Numai la cățeaua mică
De la margine de sat
Nu se apleca nerodul
De mândrie suflecat.

„E cățea, și știe satul
Ce înseamnă să fii javră.”
„Nu pot să-mi jertfesc privirea
Pe o damă prea ușoară,
Chiar de m-ar atinge-n boală
Necuratul.”

Într-o zi nefastă-n gând,
Un tâlhar dulău de stradă
Cu gând rău și ceafă lată
S-a apropiat de câine
Și l-a prins în colți de coadă.
Bătând în blănița mândră,
Fără scop și fără gând,
De-i plângeau și gând, și suflet
Câinelui cu dor de rând.

Atunci, cățelușa mică
De pe strada fără sfinți
Și-a luat inima-n dinți
Și-a-nceput a-i da cu spume
Cefei late de pe stradă
Cu chef crunt de umilinți.

I-a dat gheare, i-a dat bici,
Și-a aprins în luptă spadă
De cățea blamată-n stradă,
Fără suflet, de paradă,
Pentr-un nume de paiață
Moștenit.

Văzând sufletul de damă,
Câinele naiv în dor,
I-a luat lăbuța-n zbor
Și-a cerut-o de mireasă,
Fără urmă de regrete.
Cățelușa, rușinoasă,
I-a răspuns din cap, sfioasă,
Și-au trăit din doi poveste
El ales, și ea aleasă.

0

0