Monthly Archives: September 2014

(N)-ar fi

2012_07_le-love-blog-girl-alone-seaside-ocean-sunset-knit-sweater-http-weheartit-comentry10875205-463211-475-313
Dacă n-ar fi
Întunericul,
Nu ne-am îndrăgosti
De lumină.

Dacă n-ar fi
Absența,
Nu ne-am încălzi
În prezență.

Dacă n-ar fi
Departe,
N-am cunoaște
Dorul.

Dacă n-ar fi
Greu,
N-am ști ce e
Ușor.

Dacă n-ar fi
Iadul,
Am uita
De Dumnezeu.

Dacă n-ai fi
Tu,
N-ar mai fi.

Doar întuneric,
Doar greu,
Doar umbră.

Pentru că
Lumina,
E un sentiment,
Mai mult decât
O prezență
La fereastră.

 

Apropie-te

81d293cb1da97d5cf4fab8c386676d58
De aici,
Buzele tale
Se văd mici.
Apropie-te.
Ochii mei sunt slabi
Și nu știu să privească
Dincolo de buze,
În sărut.

De aici,
Mâinile tale
Se văd departe.
Apropie-te.
Trupul meu e slab
Și nu știe să simtă
Dincolo de brațe,
În îmbrățișare.

De aici,
Ochii tăi
Se văd închiși.
Apropie-te.
Privirea mea e slabă
Și nu știe să privească
Dincolo de ochi,
În suflet.

De aici,
Inima ta
Se vede strânsă.
Apropie-te.
Emoția mea e slabă,
Nu știe să spere
Dincolo de puls,
În împreună.

De aici,
Sufletul tău
Se vede plin.
Apropie-te.
Iubirea mea e simplă,
Nu știe să se-nghesuie
Dincolo de trup,
În eternitate.

 

Cât

images
Mi-ar fi teamă
Să fiu soare.
Poate aș străluci
Pe chipurile
A mii de oameni
Și aș aduce bucurie
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Ziua
Să-ți spun
Cât.
Și cum să apun
Fără tine?

Mi-ar fi teamă
Să fiu ploaie.
Poate aș răcori
Buzele
A mii de oameni
Și aș aduce alinare
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Timpul
Până m-aș topi în
Râu
Să-ți spun
Cât.
Și cum să mă topesc
Fără tine?

Mi-ar fi teamă
Să fiu vânt.
Poate aș îndoi
Neputințele
A mii de oameni
Și aș aduce visare
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Lumea-ntreagă
Să-ți spun
Cât.
Și cum să respir
Fără tine?

Mi-ar fi teamă
Să fiu cuvânt.
Poate aș vorbi
În mii de oameni
Și aș aduce dezlegare
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Toate slovele lumii
Să-ți spun
Cât…

Te iubesc.

 

Lucrurile mici

Fă-ți timp
Pentru lucrurile
Mici:
Spune da,
Când se așteaptă la nu.
Îmbrățișează,
Când nu mai visează
Nici măcar un zâmbet.
Cuprinde,
Chiar dacă nu mai e
Loc
Pentru tine.
Lasă un cuvânt
Scris de mână
Pe un bilețel,
Lângă ușă.
De drag.
Șterge lacrima
Care nu se vede
Sub geană.
Întoarce-te
După o privire
Și zâmbește.
Vei face o zi
Mai bună.
Dă mâna
Unui copil
Să se joace
Cu inelul strâmb.
Vorbește,
Când se așteaptă
Să taci trist.
Spune că ești
Aici,
Când nu te simte.
Dedică-i o stea
Sau un soare,
Pentru că nimeni
Nu i le poate lua
Vreodată.
Dă-i mâna
Și strânge-o.
Cu forța unui copil
Veșnic îndrăgostit
De frumos.
Dă-i o floare,
Lui.
Ochii luminoși
Merită flori.
Fă-ți timp
Pentru lucrurile
Mici.
Pentru că nu sunt
Niciodată
Mai mari
Ca atunci
Când le împarți.

 

Niciodată

Ne-am întâlnit pe un salut timid. Mă întrebai ce mai fac și cum de am crescut atât. Ne știam de când minunile simple erau a sta în drum până la miez de noapte sau a împărți un joc de împrumut pe un televizor obosit. Nu mai avea butoane de mult timp, de când nevoia de Mario le apăsa prea tare, în frică de dușmani cu sunet strident, a pericol.

„Buna. Ce faci?” Nu-mi plăceau saluturile simple. Mi se părea că sunt de o prea obișnuită complezență. Simțeam nevoia să îți spun că îmi plăceau ochii tăi albaștri, la fel cum simțeam nevoia să îți spun ce am mâncat de dimineață.large Un cumul de reacții pe care nu știam să le opresc, dar care defineau tot ce a urmat frumos, în copilărie de ochi care se întâlnesc în sentiment pentru prima dată.

Frumusețea noastră s-a născut în flori, după un drum niciodată mai lung. Portocaliu și simplu. Ca prima privire aruncată în surpriză. „Ai ajuns!”

Am împărțit pași. Cu urcușuri, cu roase căzături din care să ne ridicăm mai amuzați, mai puternici. Ne-am jucat, am râs. Gesturi simple, dar atât de frumoase, încât nu aveau nevoie de cuvinte. Doar de tăceri în care să ne întâlnim simțind.

Acum așteptăm. Nu există drum care să nu se oprească uneori, pentru a-și trage sufletul. Am obosit. Ne-am oprit și am privit înapoi și înainte. Nu există drum în afara noastră. Există doar încercare și Dumnezeu întrebând la ușă: „M-ai uitat?”.

Ne privim și acum. În fiecare cuvânt, în fiecare zâmbet simțit în vârf de urechi, în fiecare moment de speranță. Mai e puțin și vom pleca din nou la drum. Împreună. Numai să se odihnească sufletul ăsta slab, după atâta viață.

Hai să împărțim o ciocolată și o felie de zâmbet. Poate și o cafea amară. Și să nu le terminăm niciodată.

 

Bine

92711whetherweretogetherornotlovephotoloveimage
Poate ar fi bine
Să fiu lumină.
Ți-aș oglindi
Obrajii
În soare
Și m-aș juca
În părul tău.
Dar mi-e teamă că
O să zâmbești
Și
N-o să știu
Să nu te topesc
Strângându-te
În brațe.

Poate ar fi bine
Să fiu ploaie.
Ți-aș răcori
Pielea
Însetată
De apă
Și
Ți-aș răvăși
Genele
Sub umbrelă.
Dar mi-e teamă că
O să mă privești
Și
N-o să știu
Să nu fiu potop
Sub ochii tăi.

Poate ar fi bine
Să fiu inimă.
Ți-aș controla
Pulsul
În muzică
Și
Aș împărți
Bătăile
La doi.
Dar mi-e teamă că
O să mă cuprinzi
Și
N-o să știu
Să-mi opresc pulsul
Sub genele tale.

Poate ar fi bine să fiu
Tu.
Poate ar fi bine să fii
Eu.
Ne-am cunoaște
Și ochii,
Și lumina,
Și ploaia,
Și inima
Și le-am crește
Iremediabil
Împreună.

 

Hai!

large
Încă un pas.
Ne-a luat inima
Prin surprindere
Și urcă.
Uită că suntem
Închiși
În trupuri
Și că obosim
Repede.

Încă un pas.
Ține-mă de mână.
Inima ne aleargă
Spre înainte.
Uită că suntem
Ciobiți
De teamă
Și că ochii plâng
Repede.

Încă un pas.
Ține-mi inima.
N-o lăsa să plece.
Te aștept
După fiecare pas.
Mă întorc,
Îți zâmbesc
Și îți spun:
Hai, odată,
Iubire!

Unde?
Oriunde.
Numai hai!

 

Do(a)r noi

favorites,art,beauty,face,girl,photography-ab0cb9e9c93a59409f96717f66b4dda4_h
Mi-e dor.
De la un capăt
La celălalt
Al cerului.
Un dor albastru,
Ca ochii tăi
Micșorați în soare,
Calzi.

Mi-e dor.
De la o margine
La cealaltă
A unui zâmbet
Care uită să scadă,
Când vorbești.
Un dor intens,
Ca buzele tale,
Încinse dual,
Blânde.

Mi-e dor.
Dinspre pământ
Spre cer.
Un dor de lacrimă
Și surâs,
Ca obrajii tăi,
Biruiți de simțuri,
Frumos.

Mi-e dor.
Dintr-un colț
În celălalt
Al sufletului.
Un dor real,
Credul,
Sperând,
Un dor niciodată
Rece,
Un dor fără distanță,
Fără limite,
Un dor ascendent,
Urcând spre nemurire
Și iubind.

Mi-e dor de tine,
Iubire modelată
În minune.

Fără când,
Fără unde,
Fără poate.

https://www.youtube.com/watch?v=kFfKb_WEkCE

 

Pe propria răspundere

images
Nu te iubesc
Cu ochii.
Privirile mi-s tulburi;
Se topesc
Pe marginea genelor tale,
Îndoite
Albastru
Și uită de lume.
Privirile
Sunt oarbe,
Când zâmbești.

Nu te iubesc
Cu mâinile.
Îmbrățișările mi-s tulburi;
Se lipesc de brațele tale,
Unite
Cald
Și uită de pământ.
Mâinile
Sunt moi
Când mă strângi.

Nu te iubesc
Cu buzele.
Cuvintele mi-s tulburi;
Se agață de vorbele tale,
Împletind
Infinituri
Și uită de goluri
Când mă mângâi.

Te iubesc
Cu sufletul:
Definitiv,
În nuanțe,
În gând de dimineață
Și de seară,
Încrezător,
Profund,
În Dumnezeu,
Cu miros de copilărie
Și gust de început
Fără sfârșituri.
O iubire care șterge
Și vină,
Și timp,
Și așteptare,
Și teamă.

Pentru că fiecare clipă
În care descoperi
Că iubești
E o minune.

 

Să împărțim

10436247_847361891964271_3864786409508376197_n
Hai să împărțim
Un suflet.
Să-l luăm pe al meu.
Încăpem sigur
Dacă ne înghesuim
Un pic.
Să-l lăsăm pe al tău
Pentru zilele în care
Sufletul meu
Nu ajunge
După ce creștem
În iubire.

Hai să împărțim
Două buze.
Să le luăm pe ale mele.
Ne ajung sigur
Dacă ne încărcăm
Într-un sărut.
Să le lăsăm pe ale tale
Pentru zilele în care
Buzele mele
Nu ajung,
După ce creștem
În cuvinte.

Hai să împărțim
Doi ochi.
Să îi luăm pe ai mei.
Ne ajung sigur
Dacă privim
Simplu.
Să îi lăsăm pe ai tăi
Pentru zilele în care
Ochii mei
Nu ajung,
După ce creștem
În privire.

Hai să împărțim
O iubire.
Să o luăm pe a mea.
Ne ajunge sigur
Dacă suntem doi
În unul.
Să o lăsăm pe a ta
Pentru zilele în care
Iubirea mea
Nu ajunge,
După ce creștem
În siguranță.

Ca atunci când
Inima ta
Va fi pregătită
Să bată
Pentru noi,
Să fii întreg:
Cu ochii tăi,
Cu buzele tale,
Cu sufletul tău,
Cu iubirea ta.