Problema e că
Am doi ochi.
Nu îmi ajunge
O singură pleoapă.
O închid,
Dar rămâne
Cealaltă
Deschisă.
Pentru că nu pot să
Nu văd
Dincolo
De absență.
Problema e că
Am două urechi.
Nu îmi ajunge
Una singură.
Pe una o acopăr,
Dar rămâne
Cealaltă
Deschisă.
Pentru că nu pot să
Nu aud
Dincolo
De distanță.
Problema e că
Am două buze.
Nu îmi ajunge
Una singură.
Pe una o strâng,
Dar rămâne
Cealaltă,
Așteptândă.
Pentru că nu pot să
Nu sărut
Dincolo
De tăcere.
Problema e că
Am o singură
Inimă.
Încerc să o închid,
Dar rămâne
Mereu
Deschisă.
Pentru că nu pot să
Nu iubesc
Dincolo de
Așteptare.
Dumnezeu
Ne-a creat
Perfect,
În balans:
Doi ochi,
Două urechi,
Două buze.
Numai inima
Ne-a lăsat-o
Singură
Să nu știe
Decât
Să cuprindă
Altă inimă.
Cu totul,
Fără să se închidă,
Cu totul,
Vreodată.
Foarte frumos! Să nu te oprești niciodată din scris. 🙂
Multumesc din suflet. Nu ma opresc. Ma vindeca, ma incarca si, din cate vad, reusesc sa nu scriu doar pentru mine 🙂
Foarte frumoasa poezia! Plina de emotie..! Multumesc :*
Multumesc eu! Din suflet 🙂