Monthly Archives: November 2014

Unde

6a0134899daedd970c014e891ac728970d-550wi
Dacă
Nu știi,
E pentru că
Ești om.

Dar,
Când gândul
Apasă
Peste suflet
Și-i acoperă
Adevărul,
Întreabă-te:

Cine
Ți-ar spori
Veselia
Minunilor
Neașteptate?

Cine
Ți-ar strânge
Mâinile
Îmbrățișând,
În cădere?

Cine
Te-ar asculta
Când
Nu ai mai avea nimic
De spus?

Cine
Ar îmbătrâni
Lângă tine
Împărțind riduri
Printre ani?

Cine
N-ar pleca
Niciodată,
Când ai uita să
Mai spui?

Cine
Ți-ar răspunde
Sincer
Tăcerilor crescute
Din absențe?

Cine
Ar șterge
Distanța
Când sufletele cresc
Departe?

Cine
Ar împărți
Bucuria,
Tristețea
Și adevărul
Poverilor încă
Nepurtate,
Căderile,
Urcușul,
Ne-puterea
Și curajul
Pământului prescris?

Pășește
Și-apoi
Miră-te
Că știai
Dintotdeauna
Unde e
Iubire.

 

Însă

825038
Când nu știi
Ce să spui,
Iubește.
Cuvintele
Au loc
Doar când
Tăcerile
Nu știu
Să simtă.
Câteodată,
Oricât ai spune
Nu e destul
Pentru sufletele
Care nu știu
Să asculte.
Iubirea,
Însă,
Deschide
Inimile
Surde.

Când nu știi
Ce să faci,
Iubește.
E loc de
A face
Acolo unde
Clipele
N-au murit
Deja.
Oricât ai face
Nu e destul
Pentru sufletele
Care nu știu
Să primească.
Iubirea,
Însă,
Topește
Inimile
Împietrite.

Când nu știi
Să aștepți,
Iubește.
E loc
De așteptare
Acolo unde
Faptele
N-au decis
Deja.
Oricât ai aștepta
Nu e destul
Pentru sufletele
Care nu știu
Să înțeleagă.
Iubirea,
Însă,
Ușurează
Inimile
Grele.

Când nu știi
Cum să fii
Pentru celălalt,
Iubește.
Să fii
Mai mult
Are loc
Doar când
Ce ești
Nu se simte
În celălalt
Încă.
Oricât ai fi
Nu e destul
Pentru sufletele
Care nu știu
Să apropie.
Iubirea,
Însă,
Lipește
Inimile
Îndepărtate.

 

Portret

tumblr_mhg8nhcaEz1r8ktnio1_500
Dacă te-aș descrie
Aș insista pe ochi
Și pe sentimente
Albastre,
Mai ales în depărtare,
De unde forma
Și zâmbetul
Liniilor fine
Nu se văd
Atât de bine.
Le-aș adăuga
Gene clipind
Copilărește
Când mă-ntind
Pentru săruturi
Pe obraz.

Aș începe o foaie
Nouă
Apoi.
Aș scrie despre
Buze
Și emoții aprinse,
Mai ales de aproape,
Când cuvintele
Se disting clar
Pe marginile întinse
În zâmbet.
Le-aș strânge
În alinturi
Când mă apropii
În puls grăbit
De revedere.

Apoi,
Aș scrie despre mâini
Și îmbrățișări firești,
Despre degetele fine
Încrucișate în ale mele,
Calde.
Le-aș adăuga
Tremurul
Iubirilor crescute
În fiecare clipă
Care uită
Să moară.

La sfârșit
Aș insista pe inimă
Și sentimente vișinii,
Mai ales când mă aprind
În ochii tăi
Care știu să zâmbească.
Le-aș adăuga
Frumusețea
Viselor trăite
În lupta
Care vindecă
Golurile strânse
În pauza
Dintre fiecare bătaie
A inimii,
Care resuscitează
Iubirea
Și-o înmulețește
În Dumnezeu:
Din doi
În unul,
Din unul
În doi:
Ping-pong.

 

A învăța

roots-940x626
Uneori,
Dă eroare
În ecuația
Dintre suflete.
Oamenii aleargă
Spre mai multuri
Cu entuziasmul
Unui cadou
Încă nedesfăcut.
Oamenii vor
Ceea ce nu au
Și strâng
Ceea ce nu primesc.
Se grăbesc
Pe drumurile
Fără urme.
Nu mai au
Răbdarea
Luptei cu folos.

Dă cu eroare
Ecuația dintre
Suflete,
Pentru că
A câștiga
În fascinația
Drumului
Încă
Fără pași
Înseamnă
A învăța,
Cu adevărat,
Să nu pierzi
Ceea ce ai
Deja.

Nici
Măcar
O floare
Nu crește
Fără rădăcină.

A merge
Înainte
Nu înseamnă
A sări
Etape,
Ci a te ridica,
Întâi,
În picioare,
A lua de mână
Rădăcina
Iubirii tale
Și a o purta
Cu tine
Spre nemurirea
Drumurilor
Fără urme.

 

E

2-heart-bread-382x255
Iubirea
E
O felie de pâine
Ruptă
În două,
Cu gust
De zâmbet
Și magiun de prune
Cu nucă.

Iubirea
E
Un cuvânt simplu
Spus
Pe jumătate,
Intuit
În cealaltă,
Muzical
Și firesc,
Fără retușuri.

Iubirea
E
Rădăcină crescută
În pământ
Arid,
Fără apă,
Fără soare,
Dar cu sevă
De emoție
Sinceră,
Niciodată
Stinsă.

 

Cu bine

Sky weheartit 7-17-12
Rămâi cu bine,
Suflet drag:
Tu de o parte,
Eu de alta
A cerului.
Tu ușor,
Ca toate sufletele
Care au știut
Să trăiască,
Eu mai grea,
Ca pământul,
Care n-a învățat,
Încă,
Să renască.

Rămâi cu bine,
Suflet drag:
Tu zâmbet
De lumină,
Eu înserare,
Tu frumusețe,
Eu imperfectă,
Cu ceața
Umbrei
Pe care n-am învățat,
Încă,
S-o acopăr.

Rămâi cu bine,
Suflet drag:
Tu ochi verzi,
Tu bunătate caldă,
Tu părinte blând,
Tu lecție de inimă,
Tu înger crescut
Din aripi de pământ.

Noi
Mai avem
De murit
Un pic
Până să creștem
În drum de nemurire.
Noapte bună,
Prietene drag.
Să-ți fie
Cerul
Casă.

 

O mie și-o inimă

sleeping_on_a_broken_heart_by_lavindyer-d6exzek
Buzele tale
Nu vorbesc mult.
Se închid rotund
Sau în colțuri
Drepte,
Zâmbesc
Și-și prind
Caraghios
Plinul
În bezea.
Uneori
Tac
Iar buzele mele
Nu știu
Să le citească,
Dar un cuvânt din tine,
Sincer,
Cântărește mai mult
Decât o mie
De cuvinte
Care nu știu
Să spună.

Ochii tăi
Nu privesc mult.
Își înclină
Genele
În jos,
Cu timiditatea
Văzului necopt,
Își ridică
Sprâncenele,
Mirat,
Când mă joc
Și le-ncerc puterea
În „neclipit”,
Ochi în ochi.
Uneori
Uită,
Iar sufletul meu
Nu știe
Să-i citească,
Dar o privire din tine,
Sinceră
Cântărește
Cât o mie
De ochi
Care nu știu
Să spună.

Inima ta
Nu bate grăbit.
Își numără
Pulsul
Egal,
În seriozitate
Matematică,
Crește
Repede
Când mă apropii
Și îmi caut
Cuib
Înăuntru.
Uneori
Se odihnește,
Iar pulsul meu
Nu știe
S-o citească,
Dar jumătate
Din inima ta
Sinceră
Cântărește
Cât o mie
De inimi
Care nu știu
Să iubească.

 

Înserare

large
Se lasă seara,
Iubite,
Pe străzi ciobite,
Și gânduri tocite,
Pe felinare,
Și gene amare,
În pași grăbiți,
Pe-obraji înroșiți,
Aproape-adormiți.

Se lasă seara,
Iubite,
Pe frunze în vânt
Și buze-n cuvânt,
Pe vise înalte
Și mâini înnodate,
Pe-umbrele de soi
Și urme de ploi,
Crescute-n noroi.

Se lasă seara,
Iubite,
Pe chipuri grăbite,
Iubiri împletite,
Pe ușile-nchise
Și suflete ninse,
Pe-orașe tăcute
Și zâmbete mute,
Pe noi câte doi,
În dansuri de ploi,
Pe visul de-apoi,
Crescut între noi,
Pe buzele pline
De doruri divine,
Din mine
În tine.

Se lasă seara,
Iubite,
Din unul
În doi.

 

Apoi

tumblr_mj9yjp7ea91qmot1qo1_500
Scad.
Am fost mare
Cât un munte.
Nu priveam
Pe nimeni
În ochi.
Eram prea
Departe.

Apoi,
Am scăzut,
După prima ploaie.
Am ajuns
Cât un copac.
Se cățărau
Pe mine
Și bucurii,
Și umbre.
Nu ajungeau
Până în vârf.
Eram
Încă
Departe.

Apoi,
A fost furtună.
M-a înțepat
Direct
În inimă
Căldura ta.
Am scăzut
Și mai mult.
Te puteam privi
În ochi
Fără să mă aplec.

Apoi,
Ai plecat.
Și n-am încetat
Să scad.
Am ajuns cât o minge.
Mă rostogoleam
Pe asfalt
Și-mi tăbăceam
Inima
De zăpadă.

Ar fi timpul
Să cresc,
Acum.
Sunt cât un bob
De cafea.
Nici nu mă vezi.
Dar cred că,
Într-o zi,
Mă vei ridica,
Uimit,
De pe podea
Și-mi vei încălzi
Inima
În ochi.
Voi crește
Până voi avea
Din nou
Mâini
Și buze,
Și pași.

Voi crește
Până vei uita
C-am fost
Odată
Prea sus
Sau
Prea jos
Pentru ochii tăi.

 

Nu-s

winter-heart
De-aș fi
Frunză,
Mi-aș trăi,
Fără regret,
Toamna
În apus ruginiu.
Aș muri,
De dragul vântului
Care mă așează,
Uscată,
În părul tău,
Încâlcit
În creangă
Și în gânduri.

De-aș fi
Fulg,
Mi-aș topi,
Fără teamă,
Steaua
Într-un fular,
Care mă avântă,
Rece,
În palma ta,
Caldă
În iarnă
Și-n îmbrățișare.

De-aș fi
Umbră,
Mi-aș risipi,
Credulă,
Forma
În soare crud,
Ce-mi stinge
Puterea
În ochii tăi,
Plini
De cer
Și de lumină.

Dar am crescut
În oase
Și în sânge.
Nu-mi sting
Privirea
În rugină,
Nici nu mă pierd,
În soarele de-amiază.
Trăiesc
Și-n toamnă,
Și în iarnă,
Și mă topesc
În palma ta,
Fără să mă pierd.

E cald
Și frig
În ochii tăi.
De unde să te-ncep,
Iubire?