Pe fiecare stradă
Curg oameni
În timp.
Își leagă șireturile,
Vorbesc la telefoane,
Tac în neștire,
Uită.
Și timpul
Le îmbătrânește
Nepăsarea,
Câte puțin,
În rid
Și-n umbră,
Până nu mai e vreme
Decât de sfârșituri.
Pe fiecare cuvânt
Curg litere
În timp.
Se încâlcesc în joacă,
Se ascund în metafore,
Se adâncesc în mistere,
Fără
Înțelesuri.
Iar timpul
Le îmbătrânește
Conținutul,
Câte puțin,
În sens
Ciuntit,
Până nu mai e loc
Decât de pauză.
Pe fiecare suflet
Curg alte suflete,
În timp.
Se privesc în ochi,
Se alintă fără scop,
Se apropie și se distanțează,
În dans.
Iar timpul
Le îmbătrânește
Alegerea,
Câte puțin,
În fiecare clipă
În care pare să nu mai fie
Vreme
Decât de indecizii.
Iar iubirea
Își ține inima
La braț,
Așteptând
Să fie suflet
Pentru suflet,
Să fie timp
Pentru timp,
Fără pauză,
Fără poate,
Fără bătrânețe.
În zâmbet.
