Scad.
Am fost mare
Cât un munte.
Nu priveam
Pe nimeni
În ochi.
Eram prea
Departe.
Apoi,
Am scăzut,
După prima ploaie.
Am ajuns
Cât un copac.
Se cățărau
Pe mine
Și bucurii,
Și umbre.
Nu ajungeau
Până în vârf.
Eram
Încă
Departe.
Apoi,
A fost furtună.
M-a înțepat
Direct
În inimă
Căldura ta.
Am scăzut
Și mai mult.
Te puteam privi
În ochi
Fără să mă aplec.
Apoi,
Ai plecat.
Și n-am încetat
Să scad.
Am ajuns cât o minge.
Mă rostogoleam
Pe asfalt
Și-mi tăbăceam
Inima
De zăpadă.
Ar fi timpul
Să cresc,
Acum.
Sunt cât un bob
De cafea.
Nici nu mă vezi.
Dar cred că,
Într-o zi,
Mă vei ridica,
Uimit,
De pe podea
Și-mi vei încălzi
Inima
În ochi.
Voi crește
Până voi avea
Din nou
Mâini
Și buze,
Și pași.
Voi crește
Până vei uita
C-am fost
Odată
Prea sus
Sau
Prea jos
Pentru ochii tăi.
