Buzele tale
Nu vorbesc mult.
Se închid rotund
Sau în colțuri
Drepte,
Zâmbesc
Și-și prind
Caraghios
Plinul
În bezea.
Uneori
Tac
Iar buzele mele
Nu știu
Să le citească,
Dar un cuvânt din tine,
Sincer,
Cântărește mai mult
Decât o mie
De cuvinte
Care nu știu
Să spună.
Ochii tăi
Nu privesc mult.
Își înclină
Genele
În jos,
Cu timiditatea
Văzului necopt,
Își ridică
Sprâncenele,
Mirat,
Când mă joc
Și le-ncerc puterea
În „neclipit”,
Ochi în ochi.
Uneori
Uită,
Iar sufletul meu
Nu știe
Să-i citească,
Dar o privire din tine,
Sinceră
Cântărește
Cât o mie
De ochi
Care nu știu
Să spună.
Inima ta
Nu bate grăbit.
Își numără
Pulsul
Egal,
În seriozitate
Matematică,
Crește
Repede
Când mă apropii
Și îmi caut
Cuib
Înăuntru.
Uneori
Se odihnește,
Iar pulsul meu
Nu știe
S-o citească,
Dar jumătate
Din inima ta
Sinceră
Cântărește
Cât o mie
De inimi
Care nu știu
Să iubească.
