Nu mă întreba
De ce scriu
Despre iubire.
Întreabă-te
De ce nu scriu
Despre ură.
A scrie despre iubire
E firesc.
E ca atunci când
Respiri
Și zâmbești,
Pentru că a început
O zi nouă
Și trăiești.
Ura alungă
Cuvintele
Din suflet
Mai jos,
Spre resturi de pământ
Și efemer.
Nu te întreba
De ce scriu
Despre frumos.
Întreabă-te
De ce nu scriu
Despre urât.
Urâtul nu există
Decât în spatele
Ochilor,
Când,
În loc de lumină,
Rămâne întuneric,
Înăuntru.
A scrie despre frumos
E simplu.
E ca atunci când
Și ultima urmă
De noapte
E acoperită
De zăpadă
Și știi
Că nu există loc
În care să nu fie loc
De frumusețe
Încă neatinsă.
Nu te întreba
De ce scriu
Despre iubire.
De ce scriu
Atât
Despre tine.
E firesc.
