A înghețat
Trotuarul
De când aștept.
Pe margine,
Lacrimile lui Dumnezeu
Albesc
De frig
Și distanță
Atât de mare
Între cer
Și pământ.
Poate,
Dacă am micșora
Drumul
Între mine și tine,
Ar zâmbi și cerul
Deasupra noastră:
Pentru că orice iubire
Care crește
Mai șterge
Din păcat.
A îmbătrânit
Zâmbetul
De când aștept.
Pe obraji
Ridurile amintirii
Cresc
În liniște
Și firesc,
De prea mult nu
În da.
Poate
Dacă am zidi
Inima
Din noi,
Ar întineri și sufletul
Fără să mai numere.
Pentru că orice speranță
Care crește
Aduce putere
Peste lipsă.
A apus
Soarele
De când te-aștept.
Hai să vindecăm
Împreună
Noaptea
De întuneric,
Zâmbetul
De absență,
Sufletul
De gol,
Iubirea
De teamă:
De a simți atât de mult
Încât merităm
Pedeapsă.
