Monthly Archives: February 2015

Numărătoare

1337178514hand_clock_hands_favorites_time9b017fe69c4871e2143d75f59efe5c2c_h_large
Număr timp
Pe emoții.
Nu mai știu să număr
Pe degete
De când mi-am crescut inima
Deodată
În ochi albaștri
Și zâmbet firesc.

Număr timp
Pe emoții:
Una ție,
Pentru pașii pe care îi faci
Spre mine,
Una mie,
Pentru așteptările cu aripi.

Și, tot așa,
Până o să-ncapă
În timp
Toată iubirea pe care nu știm
S-o trăim
Încă
Altfel decât numărând:
Secunde pe emoții.

 

M-am oprit

tumblr_static_tumblr_m5hhgdkgoz1qjkapko1_500
M-am odihnit lângă
Buzele tale.
Respirai cuvinte
Calde
Pe obrajii mei
Și-ți visam
Zâmbetul
Vindecându-mi rănile,
Cu fiecare lumină.

M-am oprit în
Mâinile tale.
Împrăștiai bucurie,
Firesc,
În îmbrățișare,
Și-ți purtam
Inima
Mai mult
În fiecare clipă.

M-am regăsit în
Sufletul tău.
Iubeai simplu,
Întreg,
În trup și minune,
Și ne cunoșteam
Veșnicia
Cu fiecare privire.

 

La mulți ani, Ema!

Azi e despre minunea cu ochi verzi și zâmbet de primăvară timpurie. E despre obrajii care nu se-ndoaie decât în bucurie de revedere și inimă puternică.index Azi e despre îmbrățișarea strânsă, de „ce mai faci”, lângă un „La mulți ani, frumusețe” și un sărut zgomotos pe obraz. E despre credința care nu moare, doar străbate ceruri spre aripi care veghează niciodată mai calde ca acum.

Azi e despre tine, draga mea. Nu știu să gătesc altceva decât cuvinte din suflet acum. Să nu uiți niciodată că ești bucurie în inimi. Să-ți păstrezi viu și cald zâmbetul de prințesă cu eșarfă întotdeauna verde.

Te iubim mult și te îmbrățișăm,

Semnat: o lume întreagă, în lung și lat, de oameni care ți-au invidiat măcar o dată ochii verzi când ți-au îmbrățișat sufletul.

 

Mulțumesc!

images
Cel mai sincer
Cuvânt
E cel pe care-l spui
Când cazi.
La umbra pământului
Care cheamă,
Ochii înoată în adevăr sărat,
Buzele urlă fără filtru,
Mâinile se roagă
Strâns,
Sufletul tremură,
Așteptând minuni,
Îngenunchindu-și aripile
În fața a ceea ce nu cunoaște,
Dar simte.

Cel mai frumos
Dar
Care ni s-a dat
Când am venit pe lume
Nu e puterea
De a merge,
De a vorbi,
De a uita,
Ci credința în mai mult,
În ceea ce nu putem explica,
Decât în bătaia inimii
Uimită de întâmplare.

Minunile
Sunt coincidențe care cresc
În noi
Și ne apropie.
Numai de n-am cădea
De prea multă bucurie
În același praf,
Crezând că ni se cuvinte
Înaltul,
Dar uitând
De prăpastie.

https://www.youtube.com/watch?v=-ZJDNSp1QJA

 

Iar

saint-valentine-love-card-4
Vino
Să împărțim zâmbete par.
Apoi,
Să ne-alintăm îmbrățișări de soi
Și să-mpărțim
Minunile la doi.

Dar
Din dar.
Iar.

 

Oare

3731456846_tumblr_l0smh3xrrp1qad02ro1_500_xlarge
Bucură-te, inimă,
De rai.

Dacă iubirea ne leagă
De cer
Oare câtă bucurie
Se scurge-n lumină
Sub ochii lui Dumnezeu
În fiecare moment
Fără de sfârșit?

Câtă iubire
Explodează-n suflete,
Fără să mai existe teama
Umană
De a nu te împiedica
De prea multă fericire
Într-o mână de pământ?

 

Cu peronul pe partea dreaptă

4437250166a56a88093ddc8c75766e8c
Dacă vrei
Să ajungi dincolo de tine,
Ia un bagaj mare,
Cu roți rezistente
Și răstoarnă înăuntru
Toate drumurile
Pe care n-am mers
La timp,
Toate drumurile
Pe care am alergat
Spre niciunde,
Toată distanța
Care ne-a lărgit inimile
În așteptări.

Adaugă,
În spațiile rămase,
Zâmbetele care n-au avut
Priviri,
Ci doar suflete
Care să cuprindă
În depărtări cu ecouri.

Peste toate,
Aruncă un val de curaj
Și de împreună.

Dacă vrei
Să ajungi dincolo de tine,
Înghesuie-te-n noi.
Să încălzim
Spațiul ăsta nefolosit
De când n-am mai știut
Să ne-mbrățișăm inimile
În stație,
Pentru că uitam
Că e ultima oprire.

 

Tac.

images
Încă puțin
Și minunile se vor înmulți
La doi.

Tic tac.

 

Un, dor, și

large
Mi-e dor cu fluturi,
Dor albastru,
În zbor scurt.
Mi-e dor cu vânt,
Dor grăbit,
În jale cu ecouri.
Mi-e dor cu buze,
Dor în cuvinte,
Ce nu se spun vreodată.
Mi-e dor cu-mbrățișare,
Dor de mâini
Care cuprind
Și gând și suflet.
Mi-e dor cu cer
Dor din pământ
Însuflețit de inimi.

Mi-e dor cu tine,
Dor cu mine
Construind aripi
Și iubind.

 

Umanitate

giving_flowers-1024x768
Oricât de mare ar fi
Credința,
Cât de hotărât
Pasul,
Cât de convinsă
Așteptarea,
Cât de sus înălțate
Aripile,
Câteodată,
Ca să nu te oprești
Pe piatra de care te împiedici,
E nevoie să ți se spună
Că îngerii nu mor.

Oricât de puternică ar fi
Minunea,
Cât de evidentă
Chemarea,
Cât de covârșitoare
Îmbrățișarea,
Uneori,
Ca să nu uiți că ești om,
E nevoie să ți se spună
Că cine nu se îndoiește
Nu învață să crească.

Oricât de limpede ar fi
Privirea,
Cât de frumoasă
Dorința,
Cât de cuprinzătoare
Inima,
Ca să nu mergi înapoi,
Când sufletul izbucnește,
E nevoie să ți se spună
Că iubirea nu e doar lumină,
Cum nici soarele nu e scutit
De pată.

Dar e împreună.

Și nicio minune
Nu există
Dacă nu e împărțită.