Monthly Archives: March 2015

De ciocolată

chocolate-couples-cupcakes-food-Favim.com-1772169
E normal
Să-mi orbești genele
Când privești,
Să-mi tremuri degetele
Când îmbrățișezi,
Să-mi furi zâmbetul
Când te-apropii,
Să-mi umpli sufletul
Când vorbești?

E normal să-mi topești
Inima
În ciocolată?

E normal să nu existe
Normalitate
În afara iubirii
Noastre
Cu inimi
De ciocolată?

 

Reflex(ii)

fear-eye
Ne-a intrat în reflex
Teama de bucurie.
Dulcele zgârie
Când e prea dulce.
Ne îndrăgostim de ploi
Dar ne sperie furtunile.
Îmbrățișările încarcă,
Dar dacă ajung
Să sugrume?
Privirile luminează,
Dar le întrerupem,
Ca să nu ardă
Mai mult decât aerul
Dintre noi.

Ne-a intrat în suflet
Obișnuința durerii
În expectativă.
Ne bucură mai mult
Gândul
Că vom trăi o poveste,
Decât întâmplarea
De a trăi prezent
Iubiri care zguduie
În minune.

Și dacă,
Totuși,
Soarele nu se îneacă
În ploi
Decât când renunțăm
Să mai trăim
Bucuria de a fi
Și ne temem
Că, oricum,
Ne vom lovi
De prima piatră
Înfiptă-n capătul
Unei bucurii revelatoare?

 

Bucură-te

e6d897b22abde70f0e78275f2b51bcd8
Bucură-te că e cald.
E rece peste copaci,
Rece peste uși,
Rece pe coridoare
Și pe podeaua în mochetă
De praf.
Tu bucură-te că e cald
În suflet.

Bucură-te că e plin.
E gol pe strada
Orelor târzii,
Gol buzunarul
Salariilor stoarse,
Gol în mâinile
Întinse.
Tu bucură-te că e plin
În suflet.

Bucură-te că e poezie.
E rece pe copaci,
Gol pe stradă,
Pauză între oameni
Care nu se mai cunosc.
Dar e iubire
Între câte două suflete
Care nu uită
Că nu există viață
Fără lumină.
Tu bucură-te că e poezie
În suflet.

Când iubești.

 

Eclipsă

tumblr_nhmgxoy2bL1tknw3go1_500
Se joacă luna
Cu soarele,
Copilărind în ascunzișuri,
Cu puterea luminii
Pe care și-o descoperă,
Deodată,
Întreagă.
Se joacă inima mea
În a ta,
Cu frumusețea minunii
Pe care o trăim
Întreagă.

Și nici măcar
Nu e nevoie
Să fii soare
Ca să luminezi
Un suflet.
Nici măcar o lună
Entuziastă,
Pentru câteva minute
Întreagă.

Poți fi doar
O celulă
Sublimă
De iubire,
Care crește
Și uită
Să se oprească
După ce a poposit
O secundă
În ochii lui,
Albaștri,
Umbrindu-le genele
De uimire:

Aici erai.

 

Emoția lui „a fi”

În curând, la editura Contour, un vis:

RGB

 

Firescuri umane

Adevărul e că nu existăm fără luptă. Ne încordăm mușchii, ne întindem pielea pe ținte atât de îndepărtate, încât dor ochii de prea multă distanță. Ne dorim totul, deși n-am știut niciodată ce înseamnă întregul în afara cuvintelor. Ori, fericirea e atât de simplă, încât nu o putem cuprinde în conexiunile minții obișnuite să complice, să urce, să ridice, să se îndoiască.
images
Nu știm să mergem, fără să ne îndrăgostim de obstacol, de ocolișuri. Calea se îndoaie de atâtea ori în drumuri aprinse, în ispite care conving, în culori care sufocă definind plăcere și aparență, încât uităm de unde am plecat și unde e bine să ajungem. Uităm de cer, când ne îndrăgostim de pământ și de lumină, când ne alină întunericul, ascunzând ceea ce ochii se tem se vadă. Adevărul.

Ne încâlcim iubirea pe liste pe care nu reușim să le completăm vreodată cu totul. Pentru că iubirea nu se explică, se simte, se ridică la cer, se acceptă. O murdărim cu motive și încercări, o întunecăm, străduindu-ne să-i găsim rădăcinile și mersul, uitând să trăim darul, frumusețea, minunea. Căutăm logica din spatele luminii ochilor care privesc ochi, și al zâmbetului care iubește prin alt zâmbet. Confundăm îndoiala simplă, de a fi om care vrea să crească, să caute, cu analiza amănuntului, care taie dincolo de lumină, în suflet. Orice idee spintecată prea mult în motive, își va crește ancore, care să oprească în loc sufletul însetat de negativ, de a căuta răul, acolo unde binele caută să lumineze.

Ne e teamă de moarte, mai mult decât de veșnicie. Nu putem cuprinde ideea iubirii până la sfârșit, pentru că uităm de bunătate, de împreună, de suflet. Ne îmbrăcăm în a avea, mai mult decât în a dărui, în a fi, mai mult decât în a fi pentru celălalt. Ori, lupta de a fi pentru sine nu aduce decât un croi mai fin al unei haine de mândrie, care te ajută să urci, însă nu în suflet, în minte. De sus, de unde lumea pare mică iar puterea întunecă, niciodată n-o să învețe iubirea să crească. Pentru că nu e loc în inima plină de sine pentru darul sufletului celuilalt. N-am fi oameni dacă nu ne-am îndoi. Însă am fi mai oameni dacă am învăța să ne îndoim de sine, spre a crește, nu de ceilalți.

Crede în bunătate, în mâna care ridică, în Dumnezeul din spatele ochilor buni. Crede în nesfârșituri, în copilăria sufletelor cu aripi, în puterea rugăciunii care împarte. E simplă fericirea. Se împarte într-un zâmbet comun pe-un covrig împărțit, cu mai mult mac pe partea celui pe care îl iubești. Nu e nevoie să dăruiești comori cu greutate, ca să afli că iubești. E nevoie de o mână întinsă la timp și-un cuvânt care întâlnește o întâmplare caldă. Cu inimi.

 

O viață

index
Așa cum vii
Cu zâmbetul întins
Din ochii tăi
Pe obrajii mei,
Pari lumină.
E ceva din cer
În mâinile care
Îmbrățișează,
În privirile care
Mângâie
Și-n ciocolata
Ruptă
În pătrate egale,
De drag.

Așa cum rămâi,
Cu inima lipită
De a mea,
Ești minune,
Perfect imperfectă,
Așa cum sunt toate
Bucuriile
Care rezistă
Mai mult decât o clipă:
O viață.
Și de la capăt.

 

Tăceri

superthumb
Sunt tăceri care
Cântă
Și tăceri care
Dor.
Din fiecare,
Însă,
Sufletul crește
Mai întreg.

Oamenii n-au fost făcuți
Pentru cuvinte,
Ci pentru tăceri.
Pentru că tăcerile
Nu mint.
Cuvintele spun
Mai puțin,
Oricum…
Și ce rost am avea
Fără adevăr?

 

Mamei

Home
La mulți ani,
Minune simplă,
Cu chip de mamă.
Mulțumesc
Pentru credință,
Pentru pași,
Pentru pedeapsă
Și zâmbet,
Pentru bucurie
Și încercare.

Mulțumesc pentru cafeaua
Cu lapte
Cu gust de copilărie
Și oala cu chinedle
Cu nucă
De revedere.

Mulțumesc pentru simplitate,
Pentru rugăciune,
Pentru frumusețe.

Mulțumesc pentru aripi.

La mulți ani, mamă!

 

Fericirea e

polenta-horiz
Fericirea e
O bucată de mămăligă
Ruptă-n două.
Bucățile nu sunt
Niciodată egale,
Pentru că nu poți dărui
Exact la fel
Inimii pe care o iubești.
În bucata mai mare,
Pe care tu o vezi
Egală,
Sunt toate lucrurile
Pe care, poate,
Nu le spui:
– Ce bine că ești,
– Sper că e destul,
– Îmi plac ochii tăi,
– Mai este, dacă mai vrei,
– Dumnezeu se joacă
În zâmbetul tău,
– Vezi că se răcește,
– Te iubesc.

Fericirea e simplă.
Se servește cu o bucată
De mămăligă
Ruptă-n două.