Femeia bună

cute boy and girl
E sufletul
Învățat să aștepte
Dincolo de promisiunile
Pe care le încalci,
Și de cele pe care
Uiți
Să le ții.
E ceasul care-ți amintește
Să deschizi ochii
Dimineața
În abur de cafea,
Degetul care-ți întinde
Colțul buzei
În zâmbet
Când nu mai vezi
Frumusețea drumului,
Îmbrățișarea mâinilor
Care se grăbesc
Să alerge
Departe.

E jertfa buzelor
Care cântă
Sufletelor noi
Și mici,
Din brațe,
Cu miros de rai,
E inima care plânge
Și iartă,
Știind că vei greși
Încă o dată,
Credința
Pe care ți-o refuzi
Când te grăbești
Să trăiești
Virtual,
Pe-o tastă veche.

E sufletul care
Iubește,
Nu necondiționat,
Ci luptând
Să-ți ridice și ție
Aripile spre cer,
Chiar dacă știe
Că vei alege
Să cazi
De multe ori
Înainte să crești.

În iubire.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *