De mi-ai deschide
Ochii
Nesfârșit să văd
În culmi de pleoape
Cerul,
Tot s-ar usca
Pupilele
De prea multă lumină,
Și mi-aș dori
Să vină întuneric
Să le stingă.
De mi-ai aprinde
Inima
Necuprins să simtă
În plin de puls
Iubirea,
Tot s-ar topi
Din suflet
De prea multă căldură
Și mi-aș dori
Să mă opresc puțin
Să-i întregesc
Din margini.
De mi-ai aduce
Aripi
Etern să desfășoare
Înspre înalturi
Zboruri,
Tot s-ar răni
Mișcarea
Curajului trudit
Și mi-aș dori să stau
Pe-o bancă-n colț de lume
Să mai respir
Firescuri.
Dă-mi, Doamne, bucuria
Pașilor mărunți
Și-a inimii crescute-ncet
Spre culme,
Iar din lumină
Nu-mi da cerul
Întreg
Pe gene scurte;
Așteaptă-mă-n secunde
Să mă ridic,
Uman,
Spre tot ce nu e-n lume
Mai mult decât se poate duce
Pe umeri
Deodată.
Așteaptă-ne
Până-nvățăm
Din aripi zborul
Și din lumină cerul.
