Hai
Să ne întindem obrajii de bucurie:
De a ne purta sufletele
Unul altuia.
Sunt mai uşoare,
Mai limpezi,
Când le luam în braţe,
Să le purtăm
Împreună.
Hai
Să ne ducem paşii spre lumină:
De a ne descoperi inimile
Unul altuia,
Câte puţin.
Sunt mai pline,
Când le deschidem
Şi le simţim bătaia
Împreună.
Hai
Sa ne scriem numele pe-o singură foaie:
A poveştii în care am crescut
Unul în celălalt.
Suntem mai tineri,
Mai frumoşi,
Când ne semnăm
Sufletele
Împreună.
Hai
Să ne iubim
Într-o singură inimă,
Bătându-ne pulsul
La unison
Peste timpuri:
Tic
Tac.
Chiar dacă eu am accesat “abia acum” această postare, chiar dacă sunt “primul” care – iată! – comentez, chiar dacă nu este loc de … laude, eu vă mulţumesc frumos! Mie mi-a parvenit exact cînd trebuia! ~ Minunat! ~ Cornelius, 🙂
Multumesc din suflet. Mi-as dori ca ceea ce spun sa aiba mereu ecou in ceilalti. Nu neaparat cand spun, ci la timpul potrivit 🙂 Gabriela