Monthly Archives: August 2016

Nemaibucurându-ne

1290190884112032

Dacă vă întrebați

De ce oamenii nu pot

Să se bucure

Până la capăt,

E pentru că în ei

A rămas,

De când au ieșit,

Dintr-un amestec de nor

ȘI pământ,

Pe lângă bucuria

Imensă

De a fi în lume,

Durerea mamei,

Care naște.

 

Bucuria a rămas

Profundă

Iar durerea

S-a transformat

Într-o tristețe surdă

Care le amintește,

Din când în când,

Că fericirea

E o veșnicie

Care nu se câștigă

Decât prin luptă.

 

 

 

Azi

1376043206735172

Toamna

Se aleg zâmbetele roșii

De cele arămii.

 

Cad frunze de august,

Coapte,

Indecise

Și-și aleg genele

Pe care să le aplece,

Buzele pe care

Să le sărute,

În drumul lor

Spre toamnă.

 

Trec pași tociți

Peste străzile pline

De amintire și frunză,

În amestec.

 

E cald

Dar soarele nu doare

Pe obraji.

E vară

Și toamnă,

E zâmbet

Grăbit să apună

Iar frunzele plâng

Pe trotuare.

 

 

 

Poveste

1368646545261282

 

Să mai stăm puțin în poveste.

E cald și

Mâinile tale

Nu mai plâng

În ale mele.

E atâta siguranță

În încâlceala asta

De degete și inimi.

 

Să mai stăm puțin în cuvinte.

E frumos și

Buzele tale

Zâmbesc

Atunci când le cuprind

Pe ale mele.

E atâta bucurie

În înșiruirea asta

De cuvinte și buze.

 

Să mai stăm puțin în privire.

E sincer și

Ochii tăi

Râd

Când îi caută

Pe ai mei.

E atâta minune

În îngrămădirea asta

De priviri și lumină.

 

Să mai stăm puțin în iubire.

E divin și

Sufletul tău

Nu mai vrea să plece

Din al meu.

E atâta cer

În înghesuirea asta

De suflete și poveste.

 

Să mai stăm puțin.

În poveste.

 

 

Despre neputință

760bfb6952b6315442be6114578c97d4[1].jpg

 

Ce e greu de înțeles

E cum sufletele

Se încuie;

Își amintesc

Doar

Ce le-a zgâriat

Suprafața,

Și prea puțin

Ce le-a întregit

Vreodată

Ființa.

 

Ce e greu de înțeles

E cum se uită

Îmbrățișările,

Bucuriile,

Sinceritatea

Momentelor simple,

Cafeaua cu lapte

Și râsetele calde

Cu priviri

Înțelegând priviri.

 

Ce e greu de înțeles

E de ce

Se încuie

Sufletele

Cu țintă pe singura umbră

Care le-a acoperit

Nevoia de iubire,

Când iubirea

Nu ar trebui să fie

Condiționată

De obstacol,

Ci de lumină.

 

Ce e greu de înțeles

E de ce

Sufletele

Se ascund

În întuneric,

De teamă

Că drumul

Nu va mai fi drept

Vreodată,

După o singură

Piedică,

O singură

Lacrimă.

 

 

La mulți ani, iubire!

Suntem mereu împreună. Cu tâmplele lipite și mâinile încleștate într-un „mână-n mână” stereotip, dar atât de real ca frumusețea care doare la prima vedere. Suntem exemplul viu al dorului fără absență, pentru că mi-e dor să-l știu aproape chiar și când e lângă mine. Aproape acasă, în aceeași cameră la locul de muncă, ne petrecem orele zâmbind peste ecrane și împărtășind momentele de cafea, în clipe de respiro ale unui birou prea închegat în formalitate.IMG_0535.JPG

Îmi e scut. Când cedez, îmi ridică aripile și-mi limpezește ochii prea apăsați de întâmplare. Se copilărește în cântec și gesturi de suflet frumos și-mi încântă zilele, încăpățânat în încercare. Mă topește în privirea lui albastră și-mi aprinde obrajii, chiar dacă pretind că-i cunosc deja fiecare mișcare. O singură oră departe se simte ca o durere subțire, ca atunci când zgârii suprafața unui întreg prea obișnuit să fie complet, în încercarea de-a despărți conținuturi.

Are mâinile calde. Îmi plac degetele lui indiferente la anotimpuri care-mi strâng talia în plimbări de seară și pumnii mereu înghețați sub 25 de grade. Serios în privire, obrajii-i cedează ironia în glume pe care nu le înțeleg, din prima, niciodată. Îi răspund ironic, în fraze care nu-și gasesc locul în context și ne amuzăm fiecare de gluma lui, fără să uităm să râdem împreună în încercări de deslușire.

Ne știm  aproape de când cerul ne-a strâns lumea-n sac, apropiindu-ne ochii peste un buchet de trandafiri portocalii, împachetați în hârtie verde. Și îi datorez toată lumea asta frumoasă din care n-aș putea crește vreodată întreagă fără el.

La mulți ani, iubire cu privire albastră! Îți urez veșnicie în sufletul tău frumos și binecuvântare. Să nu uităm niciodată să ne purtăm anii, împreună, în bucuria de-a ne ști mereu aproape, mereu iubind.