Deși ne-am născut

Din lumină,

Suntem atât de sensibili

La întuneric,

Încât doare

Fiecare geană

Apusă-n pleoape.

 

Ne amintim

Mereu

Gropile,

Tristețea,

Ochii închiși

În lacrima de-aseară

Și

Uităm că nu există

Iubire

Fără pas,

Lumină

Fără umbră,

Viață

Fără luptă.

 

Deși ne-am născut

Din iubire,

Suntem atât de sensibili

La ură

Încât credem

Că suntem

Singuri,

Nedreptățiți,

Pierduți,

Când restul lumii,

Toată,

E ce-am fi vrut

S-ajungem

 

Dar nu-ncercăm

Vreodată

Să săpăm

Dincolo de zâmbetul

Perfect

Al mult râvnitei lumi

Ce-a reușit să crească:

Din întuneric – luptă,

Din luptă – suflet

Iar

Din suflet – lumină.

 

Deși ne-am născut

Dintr-un amestec

De om și cer,

Suntem atât de sensibili

La celălalt,

Încât nu găsim în noi

Bucuria de-a împărți

O bucată de pământ

În care-am fost răsturnați,

Dinadins,

Nu pentru a ne invidia

Împlinirile,

Ci pentru a ne iubi

Golurile,

Uman,

Înainte de-a ne transforma

Din nou

În lumină.