Albastru .

 

Pe-un cer înecat în

Albastru,

Din toamnă și frunze în putred

Albastru.

Își plâng vântul bătând peste pleoape,

Albastru,

Bătrâni cu obrajii brăzdați de viață,

Albastru,

Ce-și vând sufletu-ntr-o mână de ceapă,

Albastru.

 

 

Se prind peste-un drum  îngropat în

Albastru,

Pași de copil înălțând zmei pe-un zâmbet,

Albastru.

 

E-un vis despre vineri și soare și inimi,

Albastru.

 

Din toate, însă,

Mi-e-un dor profund

Albastru,

De ochii tăi, inundându-mă cald

Și iubindu-mă

Fără cuvinte:

Albastru.